
Vineri 29 decembrie am avut parte de excursia cea mai ușoară. Plecare la ora 8 cu destinația Galle, un oraș aflat în sudul insulei. Din fericire pentru mine, am putut profita de autostrada ce coboară din Colombo de-a lungul coastei până în Galle așa că drumul până la destinație nu a fost greu.
Pentru că nu sunt multe de făcut în Galle mai toate firmele ce organizează excursii aici asezonează programul cu cîte ceva. Nici Select Sri Lanka nu s-a lăsat mai prejos. Pe ordinea de zi erau trecute așa: o vizită la un templu budist din apropiere, o vizită la un incubator de broaște țestoase, o mică plimbare cu barca pe râul Madu, o vizită la o mină de unde se extrăgeau pietre semiprețioase ( + cumpărături ), o vizită la un atelier de tâmplărie ( + cumpărături de suveniruri sculptate ) iar la sfârșit program de voie prin Galle. Prea mult pentru mine așa că l-am rugat pe Kasun, însoțitorul meu din ziua respectivă, să ocolească obiectivele ce se lăsau cu cumpărături.
Templul Kande Viharaya
Prima oprire am făcut-o la templul budist Kande Viharaya, în traducere Tempul de pe Munte. Se numește așa pentru că e așezat pe un deal la o oarecare înălțime față de plajă. Complexul datează din anul 1734, dar nu chiar toate clădirile sunt atât de bătrâne. Poate doar copacul Bodhi mai ține minte lăcașurile ridicate atunci.
În clădirea principală, oarecum barocă, am vizitat două încăperi. Una era plină de statui ale lui Buda, cealaltă cu zeități hinduse. Un Vishnu albastru se zărea cu greu din pricina înghesuielii într-o altă clădire mititică aflată în fața clădirii mari. Kasun mi-a spus că aici vin la rugăciune atât budiști cât și hinduși.
Faima acestui templu e dată însă de o statuie înaltă de aproape 50 m a unui Buda așezat. În fața statuii se află o esplanadă imensă pe care se plimbă cocoși țanțoși aduși drept ofrandă la templu. Norocul lor, n-au cum să ajungă în ciorbă, călugării budiști sunt vegetarieni. Kasun mi-a povestit că la tsunami-ul din 2004 sătenii s-au refugiat cu toții pe această esplanadă și-așa au scăpat nevătămați.




Incubatorul de broaște țestoase din Kosgoda
Al doilea obiectiv de pe listă a fost vizita la o crescătorie de broaște țestoase. De fapt nu e o crescătorie ci mai degrabă un loc unde se încearcă salvarea de la extincție a broaștelor țestoase sălbatice.
Procesul e următorul. Sătenii sunt încurajați să anunțe asociația respectivă ori de câte ori zăresc o broască țestoasă depunând ouă pe plajă. Cei de la asociație mută apoi cuibul la centrul lor și-l țin sub observație până eclozează oăle. Urmează o mică perioadă de carantină timp în care broscuțele sunt ținute sub supraveghere. Cele născute cu handicap – albinoase, sau fără o lăbuță, sau cu carapacea deformată – sunt reținute la centru pentru că nu ar avea șanse să supraviețuiască în libertate. Celelalte sunt eliberate în ocean.
Centrul a avut mult de suferit în timpul tsunami-ului din 2004, dar își revine încet-încet. Vizitatorul e plimbat pe la piscinele broaștelor și e rugat să contribuie cu un mic dar la prosperitatea lor. Ceea ce am și făcut.





Plimbare cu barca pe Madu Ganga
Punctul trei pe ordinea de zi a fost o plimbare de vreo oră cu barca pe râul ( ganga ) Madu. La început am fost nițel sceptică și mai-mai îmi venea să sar peste această experiență. Ar fi fost păcat, până la urmă mi-a plăcut mult.
Barcagiul m-a purtat de la gura de vărsare a râului în ocean, în sus, până când râul s-a lărgit într-un lac mare. M-a dus cu gândul la Delta Dunării. Zona e protejată și poți zări tot felul de păsări și reptile. Spre deosebire de delta noastră însă păsările par mult mai liniștite iar pădurea e de mangrove.
Călătorul mai poate face pauză pe o Insulă a Scorțișoarei unde e instruit cu privire la modul cum e jumulită coaja copăceilor și transformtă în mirodenie. Sau poate încerca o pedichiură executată de pești colorați.






Galle
Cel mai mult mi-a plăcut însă timpul petrecut în vechiul fort din Galle. În ciuda căldurii, am savurat plimbarea pe metereze și pe străduțele înguste ale cetății. Nu m-am lăsat până nu am găsit urme ale VOC, Compania Olandeză a Indiilor de Est. N-a fost tocmai greu orășelul pitit în spatele zidurilor nu e mare deloc.
Galle a fost înscris pe lista monumenteleor UNESCO pentru că e cel mai bine păstrat oraș fortificat construit de europeni în Asia de sud-est. Construcția au început-o portughezii prin secolul al 16-lea iar apoi au continuat-o olandezii. Din fericire, datorită promontoriului înalt pe care e așezat și datorită meterezelor impunătoare fortul a scăpat nevătămat la tsunami-ului din 2004.
Eu cam atât am avut de spus, las fotografiile să povestească și ele câte ceva despre farmecul locului.








Și cu astea s-a sfârșit și excursia mea. Pe la ora trei și-un pic după-amiaza eram înapoi la hotel. Până la apus mai aveam timp pentru o plimbare de-a lungul plajei ce se-ntindea interminabilă și de-o luam la dreapta și de-o luam la stânga hotelului.
Fii primul care comentează