In a treia zi am schimbat direcția de mers și am luat-o spre apus, către Innsbruck. N-am ajuns până în capitala Tirolului, am amânat vizita pentru o altă expediție.
Krimml
Ne-am oprit cam după 50 de kilometri, în Krimml, unde am dat de o cascadă, un alt punct foarte vizitat din Salzburgerland. Nu este o cascadă oarecare, este cea mai înaltă din Austria, are trei căderi de apă de 140, 100 și alte 140m. Există și o cărare amenajată, care urmează cascada până sus,la prima cădere de apă. Din loc în loc sunt amenajate panorame pentru a-i permite drumețului o mai bună vizibilitate și a-i da un bun pretext să se oprească să-și mai tragă sufletul.
Jos, la intrare este amenajat un mic muzeu unde sunt prezentate diferite „aparate” și jocuri care funcționează cu ajutorul apei.
GrossGlockner-Hochalpenstrasse
Și acum să vă văd dacă puteți pronunța GrossGlockner-Hochalpenstrasse. In traducere – șoseaua alpină înaltă a Clopotului Mare.
GrossGlockner ( Clopotul Mare ) este cel mai înalt vârf din Alpii austrieci – 3798m. Intre 1930 și 1935 austriecii au construit o șosea alpină ce trece prin preajma lui, pentru a da de lucru oamenilor loviți de criza economică. La acea dată cele mai optimiste calcule estimau că traficul va fi de 120.000 de vizitatori. Astăzi trec pe aici milioane.
Drumul e deschis din mai până în octombrie, doar pe timpul zilei. Nu-l poți parcurge gratuit, trebuie achitată o taxă destul de pipărată, în jur de 30 euro. In schimbul ei însă ne-am bucurat de priveliști deosebite, de o panoramă frumoasă asupra vârfului GrossGlokner și asupra ghețarului Pasterze, cel mai lung din Austria. Greul ascensiunii l-a dus Grăsunelul, bineînțetes, dar a primit drept recompensă un frumos abțibild care să-i dovedească barbăția.
Inălțimea cea mai mare la care am ajuns cu mașina este EdelweissSpitze – Vârful Florii de Colț – 2362m. De aici de deschide o panoramă asupra lui GlossGlokner și a altor vârfuri ce depășesc 3000m. Tot aici este Cuibul Motocicliștilor, la 2571m , un punct de informare și parcare rezervat exclusiv celor care vin pe două roți.
Drumul nu este mai lung de 50 de kilometri, pe care i-am parcurs și noi de la un capăt la altul. Punctul cel mai „turistic” al traseului, cu magazine mari de suveniruri, restaurante, parcări supraetajate este Franz-Joseph-Hohe. De aici se poate admira mai de aproape ghețarul Pasterze.
Tot aici am văzut și câteva marmote obeze. Poate erau așa doar pentru că era toamna iar ele se pregăteau de hibernare. Oricum, toată lumea le dădea ceva de mâncare deși erau tăblițe care interziceau acest lucru.
Cam atât pentru a treia zi. Urmează episodul patru cu povești citadine.
Fii primul care comentează