Țin minte că era o zi capricioasă, în Viena, la început de mai. Incepuse bine, cu un soare promițător ce încălzea aerul rece al dimineții, dar se răzgândise apoi și acoperise cerul cu nori negri, amenințători. In ziua aceea am vizitat palatul Hofburg și pe la amiază ieșisem din sălile nesfârșite ale palatului Habsburgilor dornică de aer proaspăt și de o plimbare în parc. Ei, socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg nici de data asta. Afară ploua cu găleata. Uitându-mă eu în jur, să găsesc ceva cu care să-mi umplu timpul până se oprea ploaia, am zărit un afiș ce mă îndemna să vizitez Colecția de Instrumente Muzicale Antice. Bine, fie, după nenumăratele colecții de porțelan, argintărie și mobilier văzute până atunci, mai încăpeau și câteva instrumente muzicale.
Domnișoara de la intrare, tot insista să iau un audio ghid cu mine, deși îmi spusese că nu au decât varianta în limba germană. I-am explicat că nu știu o boabă, dar nu m-a lăsat să plec fară el. In mijlocul vitrinelor m-am prins și eu de ce. Pe lângă cele câteva cuvinte în germană pe care nu le-am înțeles, audio ghidul conținea înregistrări cu piese muzicale cântate la instrumentele din vitrină. Mi-a trecut pe loc toată supărarea și încet, încet m-am cufundat în minunatele și neașteptatele acorduri ce se auzeau în căști. O muzică cântată la instrumente demult dispărute, o muzică din alte vremuri, cu sonorități nefamiliare, interpretată ca pe vremea Renașterii, a Barocului și a secolelor ce au urmat.
Colecția a fost începută acum 500 de ani de către arhiducele Ferdinand de Habsburg și a fost mărită constant prin achiziții și donații, astfel încât , astăzi a ajuns cea mai mare colecție de instrumente renascentiste și baroce din lume. Printre exponate se găsește și vioara lui Leopold Mozart, tatăl celebrului Wolfgang Amadeus Mozart. Deasemenea puteți vedea un piano forte ce a aparținut Clarei și lui Robert Schumann. Puteti vedea nenumărate instrumente muzicale de care probabil nu ați auzit niciodată : rebecchino, lira da braccio, viola d’ amore sau spinettino, sau tot felul de instrumente ciudate de suflat.
După vreo două ore de colindat prin muzeu, am ieșit în aerul proaspăt de afară cu sufletul plin de acordurile muzicii rafinate pe care am asculta-o. I-am mulțumit ploii că mi-a dat această ocazie, altfel nu mi-ar fi trecut prin cap să intru să vizitez Colecția de Instrumente Muzicale Antice a palatului imperial din Viena.
Pretty nice post. I just stumbled upon your blog and wished to say that I have really enjoyed browsing your blog posts. In any case I’ll be subscribing to your feed and I hope you write again soon!