Exploratori în Salzburgerland – ziua a doua: Eisriesenwelt & Hallstatt

Ziua a doua a expediției noastre ne-a adus un ghețar, un mic sat pe malul lacului și mult drum parcurs cu mașina pe șoselele din Salzburgerland. Noroc că ploaia s-a îndepărtat și s-a arătat soarele.

Eisriesenwelt

Eisriesenwelt este Scărișoara Austriei, un ghețar format în munte din apa scursă prin crăpături. A fost cea mai grea etapă a expediției, deoarece am urcat cam mult și eram contra cronometru. Am să vă povestesc.

La ghetar se ajunge din Werfen urmând un drum plin de serpentine și mai îngust decât cele obișnuite. La un moment dat drumul se termină, a trebui să lăsăm mașina în parcare și, după ce ne-am luat bilet de intrare la ghețar, ne-am continuat excursia pe jos. Parcarea se află la 1000 m altitudine, ghețarul la 1641m. Cine are vână de alpinist face urcarea pe jos. Cine e mai comod urcă prima parte pe jos , până la 1080m, apoi ia telecabina până la 1575m și iar pe jos până la intrarea în peșteră.

Intunecimea de la capătul cărării
Intunecimea de la capătul cărării
2010-09-14 09 Eisriesenwelt
Gata, am ajuns. Greul abia acum începea.

Peștera poate fi vizitată doar în grup organizat, cu ghid. Nu este iluminată așa că la intrare am primit un opaiț și am fost instruiți să nu dăm foc vecinului. In locurile interesante ghidul aprindea fitile de magneziu pentru a scoate în evidență frumusețea blocurilor de gheață. In rest nu trebuia decât să urmăm încoloanați cărarea,  să ascultăm povestea și să nu rămânem de căruță. N-a fost chiar așa ușor. Diferența de nivel este de 135m, sunt foarte multe trepte care uneori sunt înclinate la 70 de grade iar ghidul era sprinten.

Nu am avut voie să fac fotografii așa că trebuie să mă credeți pe cuvânt că a meritat efortul. In peșteră există și un mormânt. De fapt este așezată, la loc de cinste, urna funerară cu cenușa lui Alexander von Mörk cel ce a fost primul explorator al ghețarului și care a avut nenorocul să moară în timpul luptelor din primul război mondial la numai 27 de ani.

Hallstatt

Al doilea obiectiv al zilei era la mai mult de 100 km depărtare, așa că nu am mai tândălit și am pornit la drum. S-a potrivit chiar bine, ne-am odihnit mușchii obosiți de atâta drumeție și l-am lăsat pe Grăsunel (mașina – cel de-al treilea și cel mai chinuit membru al expediției) să ducă tot greul.

Am văzut atâtea vederi cu Hallstatt că a fost musai să mă duc să verific dacă este într-adevar atât de frumos. Ei bine, este. Așezarea este înghesuită între lac și munte iar căsuțele par construite una peste alta. Ca mai peste tot în Salzburgerland există și o salină care poate fi vizitată, dar noi am ajuns cam târziu și am ratat intrarea.

2010-09-14 13 Hallstatt 2010-09-14 18 Hallstatt 2010-09-14 20 Hallstatt

Turul orașului ține cam un sfert de oră, în plimbare lejeră, însă am căscat gura pe la magazinele de suveniruri, am intrat în cele două bisericuțe și am luat masa la unul din multele restaurante din mica piață centrală.

2010-09-14 22 Hallstatt

2010-09-14 11 Hallstatt
Și imaginea clasică din Hallstatt

Cam atât pentru a doua zi. Drumul de întoarcere l-am făcut fără nici o oprire cu gândul la șnițetul vienez ce ne aștepta acasă și la porția de apfelstrudel.


Vizualizare hartă mărită

Despre AncaHM Articolele 562
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.