Am rezervat o zi întreagă perlei coroanei – orașul care datorează sării și numele și bogăția – Salzburg. Am fi putut sta și mai mult.
Cine vă spune că este orașul lui Mozart, vă păcălește într-o oarecare măsură. Ei bine da, Mozart s-a născut aici și a locuit un timp în Salzburg. Dar apoi a plecat la Curtea Imperială și a devenit un vienez.
Orașul este în mai mare măsură a lui Wolf Dietrich von Raitenau și mai ales al lui Marcus Sitticus von Hohenems , arhiepiscopii care l-au schimbat și au construit marea majoritate a obiectivelor turistice pe care le vizităm noi astăzi. Unde te duci prin Salzburg auzi de vreo năzbâtie de-a lor.
In cea mai mare parte a istoriei lui, din secolul al VIII-lea până la începutul secolului al XIX-lea Salzburg și ținuturile înconjurătoare au fost conduse de arhiepiscopi. Născuți în cele mai nobile familii ale Europei, înrudiți cu Papii și Împărații, se purtau precum toți ceilalți conducători: purtau războaie, încurajau arta, construiau biserici și palate, mai făceau și câte un copil deși erau episcopi catolici.
Wolf Dietrich von Raitenau a construit Catedrala din Salzburg și palatul Mirabell pentru amanta și copii săi. Marcus Sitticus a construit reședința de vara din Hellbrunn, în grădina căreia se distra pe socoteala oaspeților, stropindu-i cu apa din multele fântâni amplasate unde nu te aștepți.
Reședința oficială a arhiepiscopilor a fost dintotdeauna castelul Hohensalzburg, așezat în vârful colinei. De la acea înălțime și din spatele zidurilor groase prea-sfințiile lor își puteau supraveghea liniștiți supușii. Astăzi vizitatorii pot vedea aici un muzeu cu fel de fel de obiecte vechi din toate perioadele istorice, începând cu evul mediu și terminând cu timpurile moderne. Am vazut aici instrumente de tortură dar și obiecte de uz casnic sau jucării. De pe meterezele cetății am admirat întregul oraș Salzburg.
După ce ne-am imaginat cam care era viața unui castelan, am coborât în oraș să mai trecem în revistă câteva obiective de pe lista noastră. Am intrat în două dintre bisericile orașului, în Catedrală și în biserica mănăstirii Sfântul Petru, considerată a fi cea mai veche mănăstire din spațiul german. A fost înființată în anul 696 de către Sfântul Rupert misionarul ce a convertit partea aceasta de lume la creștinism.
Nu e posibil ca în Salzburg să lipsească muzica. Dacă nu e festival, muzica este cântată în mijlocul străzii. Există și excursii organizate pe la locurile în care s-a filmat musicalul Sunetul Muzicii, dar noi nu am avut destul timp să ne ducem. 
Dar cel mai mult și mai mult ne-a plăcut reședința de vară a lui Marcus Sitticus de la Hellbrunn, mai precis jocurile de apă din grădina palatului. Sunt construite aici fel de fel de fântâni cu apă, capcane tâșnitoare care te pot lăsa ud leoarcă dacă nu le ști secretul. De exemplu, masa de mai jos pare una oarecare, la care se pot strânge prietenii într-o zi de vară și lua masa afară la aer curat. Da, dar la apăsarea unei anume trape, scaunele comesenilor (mai puțin a gazdei) devin fântâni arteziene. Nu e nicidecum singura păcăleală pregătită vizitatorilor. Nu ai cum scăpa fără un mic duș, cât să ții minte faimoasele „jeux d’eau” din Hellbrunn.
Restul zilei l-am petrecut hoinărind prin Salzburg. Ne-am plimbat pe Getreidegasse, am văzut casa în care s-a născut Mozart, am căscat gura prin vitrine și am mai încercat bunătăți din bucătăria austriacă. Ziua s-a terminat mult prea repede.
Bune informatiile, ma gandesc serios sa imi fac si eu un site. Sper sa reusesc sa scriu la fel de placut ca tine.
Multumesc.
Si succes pentru site-ul tau