Autostrada Panamericană este o vastă rețea de drumuri care se întinde pe aproximativ 30.000 de kilometri, de-a lungul ambelor Americi, din Alaska și până în Țara de Foc. Este recunoscută ca fiind cel mai lung drum din lume și leagă între ele multe țări. Este un proiect foarte ambițios dar încă nefinalizat, pe ici pe colo mai lipsesc secțiuni din ea. Sunt curioasă însă care se va termina prima, Panamericana sau A1 de la noi.
În Peru Panamericana este completă, pornește de la granița cu Ecuador și coboară spre sud, menținând aproape tot timpul linia coastei, până la granița cu Chile, cale de peste 2500 km. Nu este o autostradă propriu-zisă ci mai degrabă un drum expres cu o bandă pe sens. În Peru are două secțiuni, până în Lima se numește Carretera Panamericana Norte iar de-acolo până în Chile Carretera Panamericana Sur.
Am avut și noi șansa să parcurgem, aproape în întregime, Carretera Panamericana Sur, din Lima până într-un orășel numit Camaná. N-a fost tocmai ușor, mai ales în ziua în care am plecat din Nasca, pe care am petrecut-o cu fundul în autocar aproape în întregime. La început n-a fost foarte interesant, poate doar felul în care nisipul încerca să înghită șoseaua. Mai apoi însă, după ce drumul a fost nevoit să urce la o oarecare înălțime pe panta munților aflați chiar pe marginea oceanului, peisajele ce ni se desfășurau prin fața ochilor au devenit spectaculoase. Am avut trei opriri tehnice pe drum dar nu le țin minte prea bine. Într-una ne-am aprovizionat cu ceai, frunze și bomboane de coca. Într-alta am făcut un scurt popas pe malul Pacificului, să ne băgăm și noi picioarele în apele lui.
Conform regulilor agenției DAL, ordinea ocupării locului în autocar este aceeași cu ordinea înscrierii în excursie. Mai exact, dacă esti printre primii înscriși ai dreptul de a-ți alege locul. De obicei eu una prefer să stau în spate, chiar dacă sunt fruntașă la înscriere. Acum însă am fost ultima pe listă așa că n-am avut ce alege, a trebuit musai să stau în spate de tot, chiar pe ultimul rând de banchete. Nu sunt tocmai comode locurile acelea, te legeni mult mai tare și simți mult mai bine toate hopurile sau găurile din asfalt. Dar de data aceasta a fost un avantaj. M-am întors deseori cu spatele la sensul de mers și m-am uitat pe geamul din spate al autocarului ca printr-un ecran imens.
Și-am făcut fotografii …
Fii primul care comentează