În cea de-a treia zi petrecută în Norvegia am fost numai pe drumuri. Aveam de străbătut cam 400km, din creștetul munților până la malul mării, în Kristiansund. Am pornit-o așadar spre nord, pe șosele sinuoase. La început am străbătut un platou alpin plin de stânci golașe și pajiști, iar mai apoi am coborât în păduri de conifere și foioase. N-am mai văzut atâția copaci în viața mea. Abia de zăreai o casă sau o gospodărie în spațiul acela imens. Nici orășelele ivite în cale nu erau prea mari. În Norvegia sunt cinci milioane de locuitori ce dispun de un teritoriu mai mare decât al României, își pot permite.
În prima parte a călătoriei noastre am străbătut Parcul Național Jotunheimen. Pentru că nu am auzit niciodată de el, am cercetat un pic pe internet ca să aflu ce bunătăți îi oferă vizitatorului și am găsit pe site-ul ce-i e dedicat o apoteoză pe care trebuie musai s-o pomenesc aici:
Având peste 250 de munți de aproape 2000 de metri înălțime, inclusiv Galdhøpiggen cu cei 2469 de metri ai săi, Jotunheimen oferă tot ce-i mai bun în materie de frumuseți naturale. Fă drumeții, mergi cu bicicleta, fă ascensiuni sau schiază. Plutește la vale pe râuri și ascultă cascadele. Instalează-ți liber cortul în sălbăticie, petrece noaptea dormind în refugii, cabane sau pensiuni, aprinde un foc în șemineul unei camere din boutique hotelul Herangtunet sau stai în apropiere de Besseggen din Gjendesheim.
În Casa Uriașilor atinge cerul mergând pe celebra creastă Besseggen, pornind din Beitostølen aflat în apropiere. Zboară împreună cu vulturii stând pe vârful puternicului Galdhøpiggen sau doar întinde-te pe spate în pajiștile luxuriante ale acestei frumuseți naturale îmbrățișate de pitorescul sătuc Lom, de versanții înverziți ai lui Gudbrandsdalen, de tradiționalul Valdres , de apele fiordului Sognefjord și de sloiurile eterne ale ghețarului Jostedalsbreen.
Privește și lasă-te urmărit de abundenta fauna sălbatică. Experimentează libertatea, frumusețea, zen-ul și mistica celei mai sălbatice naturi din Europa. Vino, cunoaște anotimpurile și ascultă cum bate inima Norvegiei în Jotunheimen. Parcul Național Jotunheimen este inima Norvegiei ce bate între Oslo, Bergen și Trondheim.
Dă-ne voie să te introducem în magia lui Jotunheimen, o zonă de munte grandioasă situată între Oslo, Bergen și Trondheim, care acoperă aproximativ 3.500 de kilometri patrați în inima Norvegiei. Vei găsi unele dintre cele mai faimoase trasee de drumeții din Norvegia, precum Besseggen, Svartdalen și Galdhøpiggen.
Să-ți lase gura apă, ce să mai zic. Mai-mai să-mi planific o viitoare excursie pe-acolo. Noi însă doar am amușinat nițel asemenea delicatesuri, de pe geamul autocarului. Prima pauză am făcut-o abia într-un orășel pe nume Oppdal pentru aprovizionare cu mâncare și inevitabilele necesități tehnice.
După plecarea din Oppdal am cotit-o spre vest și nu peste mult timp am ajuns în Sunndalsøra, aflat la capătul primului fiord norvegian pe care l-am văzut, Tingvollfjorden. De aici începând am descoperit un alt soi de peisaj ce-avea să rămână aproape neschimbat în următoarele zile pe care urma să le petrecem în zona fiordurilor. Platouri muntoase relativ înalte se prăbușeau brusc în prăpăstii adânci pe fundul cărora descopereai câte un lac sau dantelăriile unui fiord. Nu de puține ori zăreai zăpadă în vârful platoului sau ghiceai prezența unui ghețar. Mărturie a existenței lor erau și nenumăratele cascade ce șerpuiau din înălțimi. Nu am mai văzut atâtea cascade în viața mea 🙂 .
Peisajul acesta special mi-au deșteptat în minte amintiri din copilărie, de pe vremea când tata dorea să mă împrietenescă cu muzica simfonică. În programul de culturalizare de atunci a intrat și vizionarea unui film despre viața lui Edvard Grieg. Bineînțeles că am uitat cu desăvârșire filmul, am uitat până și faptul că l-am văzut dar iacătă, cascadele și verdele munților Norvegiei mi l-a readus în minte. Țin minte că o consecință îndepărtată a vizionării acelui film a fost că m-am îndrăgostit iremediabil de concertul pentru pian al lui Grieg și de Suita Peer Gynt, pe care le-am asociat apoi mereu cu minunate priveliști montane. Iar o consecință imediată a fost faptul că, imediat după ce-am zărit primele cascade, au început să-mi răsune în cap teme ale concertului, ce n-au mai amuțit în tot timpul petrecut în Norvegia.
În Kistiansund am ajuns după-amiază și, cu toate că deasupra orașului se învârteau nori negri amenințători, ploaia ne-a păsuit câteva ceasuri, dându-ne ceva timp la dispoziție pentru a ne plimba puțin prin oraș.
Kristiansund este un orășel ce s-a întins pe vreo patru insule aflate la capătul câtorva fiorduri, chiar pe buza Atlanticului. În vremuri imemoriale se numea Fosna sau Fosen ce înseamnă „loc de ascunzătoare”, ducând cu gândul la raiduri vikinge. Fondatorul modern al orașului a fost însă regele danezo-norvegian Christian al 6-lea, ce i-a fost și naș de botez. Din anul 1742 așezare s-a numit Christianssund iar mai nou Kristiansund.
Distracția noastră principală a fost să ne plimbăm cu Sundbåtene ce are pretenția de a fi cel mai vechi sistem de transport public din lume, fondat în 1876. În prezent există două mici feriboturi de pasageri ce traversează apele între cele patru insulițe ale orașului, Rapp și Angvik. Noi am nimerit în Angvik și am făcut împreună cu el două trasee, complet gratuit.
După ce distracția maritimă a luat sfârșit m-am mai învârtit puțin pe jos prin orășel, mi-am luat provizii pentru a doua zi și m-am retras strategic la hotel înainte de-a începe ploaia.
Și astfel s-a încheiat și cea de-a treia zi petrecută în Norvegia.
Fii primul care comentează