În Bergen, cel de-al doilea oraș ca mărime al Norvegiei, cel mai mare port al țării și, neoficial, a doua ei capitală am stat doar o seară și o jumătate de zi. Cam puțin după părerea mea, aș fi vrut să mă bucur mai mult de acest oraș frumos. Din fericire, în tot timpul petrecut aici, orașul și-a dezmințit renumele de cel mai ploios oraș al țării și mi-a făcut cadou doar o vreme frumoasă, cu soare, cer albastru și doar câțiva nori fotogenici. Din acest motiv am decis să ignor muzeele și să mă plimb cât mai mult pe străzile lui.
Am ajuns spre seară în Bergen iar hotelul în care am fost cazați se afla din fericire chiar lângă gară, foarte aproape de centrul orașului. Abia am așteptat să termin cu formalitățile de cazare pentru a putea porni în explorare. Am luat-o la pas pe Kong Oscars Gate, una dintre cele mai vechi străzi din Bergen, și după vreo 10 minute de mers m-am trezit deja pe malul apei. Am ignorat piața de pește aflată chiar în capătul golfului și am continuat până am dat de Bryggen, părticica de oraș trecută pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Bryggen, adică Docul, a fost cu siguranță locul în jurul căruia s-a înfiripat orașul încă de prin anul 1070. În mod tradițional fondatorul orașului Bergen este regele Olav Kyrre, fiul mult mai celebrului Harald Hardråde. După părerea istoricilor din zilele noastre, Harald a fost ultimul mare viking, la moartea lui încheindu-se și epoca lor. Evenimentul cu pricina s-a petrecut în 1066, în timpul bătăliei de la Stamford Bridge, pe când regele norvegian a încercat să pună mâna și pe coroana Angliei.
Bryggen a ajuns să fie înscris însă în patrimoniul UNESCO datorită caselor de lemn aliniate de-a lungul cheiului ce-au rămas aproape neschimbate de pe vremea Ligii Hanseatice. În anul 1350, profitând de slăbiciunea regatului norvegian ce abia a supraviețuit în urma valului de ciumă ce-a făcut ravagii în Europa, negustorii germani au deschis în Bergen un kontor, un post comercial major al Ligii ce beneficia de autonomie juridică. Bryggen a devenit sediul lor central, o enclavă germană în orașul norvegian, un soi de stat în stat. Negustorii germani au reușit să-și păstreze privilegiile până în jurul anului 1600 dar de atunci înainte dominația hanseatică a scăzut treptat în favoarea comercianților norvegieni (ce aveau adesea origini hanseatice). Kontor-ul din Bryggen s-a închis în mod oficial abia în anii 1750 dar casele care-l compuneau au reușit să supraviețuiască cumva până în ziua de azi.
Clădirile acestea cu acoperiș în două ape, cu fațade înguste dar lungi cât o zi de post sunt tipic nemțești. Principalii lor dușmani sunt apa ce le putrezește temelia și focul ce arde lemnul. De-a lungul secolelor au fost reconstruite de nenumărate ori, după modele vechi și cu metode tradiționale. În ziua de azi sunt păstrate aproape neschimbate aproximativ 62 de clădiri hanseatice. Pe vremuri o casă din aceasta servea atât drept magazin și depozit de mărfuri cât și drept locuință pentru familia negustorului și a angajaților lui. În ziua de azi poți găsi în ele o mulțime de restaurante, magazinașe și galerii de artă.
Vrând-nevrând am tot revenit în Bryggen, e un soi de buric al orașului, și în acea seară și a doua zi.
Un alt lucru care m-a tentat în acea seară a fost să urc cu funicularul Fløibanen, sus pe muntele Fløyen, pentru a admira apusul de soare de la înălțime. M-am bucurat că nu era deloc înghesuială și, după ce-am cumpărat bilete de la un automat m-am instalat în vagon. După vreo cinci minute și 844 m parcurși am coborât pe platformele construite la 300m deasupra orașului. Am putut vedea de aici că Bergen nu e defel mititel ci se întinde cât vezi cu ochii, pe șapte coline (toate orașele frumoase se întind pe șapte coline 🙂 ) ce străjuiau malul fiordului. A fost foarte plăcut să pierd vremea sus pe deal, la aer curat și răcoros.
Nu departe de platforme am întâlnit câteva căprițe de Cașmir ce-au fost angajate de municipalitate să tundă iarba și să întrețină gardul viu. La ora aceea se pregăteau de culcare dar n-au refuzat să pozeze alături de doritorii de selfi-uri.
A doua zi am continuat colindatul prin Bergen, alandala, după cum mă purta nasul meu de călător. Inevitabil am ajuns tot în Piața de Pește, plină de tot felul de vietăți marine dar și cu salam din carne de balenă, ren sau elan. Pentru că nu m-au tentat nici unele nici altele n-am insistat prea mult pe acest obiectiv turistic. Am continuat apoi de-a lungul lui Bryggen și m-am tot dus înainte până am dat peste Fortăreața Bergenhus aflată chiar la intrarea în port.
Cetatea aceasta e un soi de struțo-cămilă moderno-medievală. Are clădiri care datează încă din anii 1240 dar și construcții ridicate în timpul celui de-al doilea război mondial. Am impresia că în zilele noastre funcționează ca un spațiu în care se organizează tot soiul de evenimente culturale, la data vizitei mele se demonta de zor o scenă.
Prima clădire care îți fură ochii este masivul turn Rosenkrantz, ce-a găzduit de-a lungul timpului atât regi cât și răufăcători. Turnul este considerat a fi cel mai important monument renascentist din Norvegia. În spatele lui, se află Sala Regelui Håkon o impresionantă clădire din piatră, cea mai mare clădire medievală din Norvegia ce încă mai stă în picioare.
După ce m-am învârtit puțin în jurul cetății mi-am continuat drumul până în Skuteviken, un mic cartier ce ține tot de centrul orașului. Mi s-a părut foarte pitoresc, plin cu case vechi din lemn și alei înguste. Tot aici am dat peste un mic membru al unui Buekorp, imortalizat într-o statuie de bronz.
Trăznăile numite Buekorps, în traducere aproximativă Brigăzi de tir cu arcul, sunt niște organizații de tineret tradiționale ale cartierelor din Bergen. Primele au fost înființate încă din anul 1850, nu doar aici ci și în alte orașe norvegiene, dar cele din Bergen sunt renumite în principal pentru faptul c-au supraviețuit până în zilele noastre. Membrii unei astfel de organizații sunt băieți cu vârste cuprinse între 7 și 20 de ani ce se joacă de-a milităria, au arbalete din lemn și poartă uniforme specifice. Pe 17 mai, de Ziua Constituției, obișnuiesc să facă parăzi și să mărșăluiască prin oraș în sunetul tobelor.
După ce m-am plictisit să mă învârt pe străduțele din Skuteviken m-am întors iar în Bryggen și de acolo m-am aventurat în peninsula Nordnes, aflată în sudul golfului. Inițial am vrut să mă duc la Acvariul amenajat în vârful ei dar după aceea m-am răzgândit. Pești în acvarii am mai văzut și în alte părți dar căsuțe de lemn cochete și dichisite ca în Bergen nu.
Timpul s-a scurs repede pe străduțele din Nordnes și m-am pomenit că sosise timpul să mănânc și eu ceva de prânz și să mă întorc la hotel unde ne aștepta Ülo pentru a porni la drum, în ultima etapă a excursiei norvegiene.
Cam atât am avut de spus despre Bergen, cred că fotografiile au fost mai elocvente decât povestea mea. Poate voi reveni cândva în acest oraș frumos. Iar dacă voi nimeri într-una dintre cele 202 până la 239 zile ploioase sigur am să intru în câteva dintre muzeele orașului.
Fii primul care comentează