Până să ne ducem la culcare în hotelul din Gyeongju am fost poftiți nițel pe la țară, la Yangdong, un sat întemeiat în secolele 14-15 și rămas aproape neschimbat în cei 500 de ani de istorie ce-au trecut peste el. De pitoresc și interesant ce e a fost inclus în patrimoniul UNESCO iar eu l-am trecut pe locul doi în lista preferințelor personale din această excursie coreeană. Cu prilejul acestei vizite am învățat câte ceva despre cât de important e clanul în societatea coreeană și cât de adânc au pătruns în societate principiile neo-confucianiste introduse pe timpul dinastiei Joseon (1392-1910).
Deși importanța lor a mai scăzut puțintel în zilele noastre clanurile sunt și acum cărămizile din care e construită societatea coreeană. Un clan este un grup de oameni care au același strămoș, neaparat patern. Ele se identifică unele față de altele prin combinația dintre un bongwan, numele locului de baștină și un nume de familie. Deoarece numărul numelor de familie e relativ mic în Coreea, doar vreo 200-300, e greu să-ți dai seama câte rude ai pe lumea asta fără a specifica și locul de baștină. Prin urmare, toți cei care au același bongwan și același nume de familie fac parte din același clan. Apartenența aceasta era foarte importantă pentru că în mod tradițional crea tot felul de bariere între oameni. De exemplu nu te puteai căsători cu o persoană din același clan sau nu puteai adopta un copil al altui clan. În zilele noastre, de când cu testele ADN, regulile astea stricte s-au mai relaxat. La capătul opus, apartenența la un clan crează legături extrem de puternice. Cultul strămoșilor, preluat și întărit de practicile confucianiste, au făcut ca individul să fie cu totul subordonat clanului său, o furnicuță anonimă într-un mușuroi. Mușuroaie de acest soi sunt și multe dintre marile companii coreene de azi, renumite peste mări și țări, care sunt de fapt afaceri de familie conduse de șefi ai unor mari clanuri.
Satul Yangdong pe care l-am vizitat noi este un exemplu tipic de sat originar al unui clan, unul dintre puținele supraviețuitoare, de aceea este deosebit. În el trăiesc, de vreo 500 de ani încoace, familiile Son din Gyeongju (Wolseong) și familiile Yi (Lee) din Yeogang. Să fim înțeleși, nu tot clanul e înghesuit în acest sat pe jumătate părăsit ci doar bătrânii care nu s-au mutat încă la oraș. Nu este un muzeu, unele case sunt încă locuite de proprietarii de drept și nu pot fi vizitate. Satul este amplasat foarte frumos, după toate regulile feng-shui. Stă cu fața îndreptată spre sud, spre un râu de-a lungul căruia se întind câmpuri cultivate și cu spatele proptit în munte. Casele sunt împrăștiate pe dealuri domoale, ciorchini de locuințe familiale înconjurate de garduri înalte și impenetrabile, ca niște ziduri. Pe ici pe colo mai găsești pavilioane, săli de studiu, școli confucianiste folosite drept spații comune. Casele au și ele ierarhia lor. Cele ale yangban-ilor (aristocrația coreeană) sunt mai mari și sunt amplasate în locurile cele mai bune. Se disting de casele oamenilor de rând în principal datorită acoperișurilor de țiglă și nu de paie.
Satul Yangdong a fost fondat de un domn pe nume Son So, oficial guvernamental cunoscut îndeosebi sub pseudonimul Yangmingong, în anul 1492, cel de-al 15-lea an de domnie al regelui Seongjong din dinastia Joseon. Casa lui familială este cea mai mare și mai impunătoare din sat, se numește Songcheom și este amplasată în locul de cel mai bun augur. Din păcate noi n-am apucat s-o vizităm, având în vedere sprinteneala grupului nostru n-am avut timp s-o facem în limita timpului disponibil. În Songcheom s-a născut băiatul lui Son So, Son Jung-don care s-a mutat din casa părintească după ce-a crescut mare și și-a construit propria lui casă familială, Gwangajeong. Una dintre fiicele lui s-a căsătorit cu Yi Beon din familia Yeogang Yi. Din această căsnicie s-a născut Yi Eon-jeok, zis și Hoejae, un cărturar celebru, unul dintre Cei optsprezece înțelepți ai Coreei. Acest nepot al fondatorului satului și-a construit la rândul lui propria casă familială, pe nume Mucheomdang. În aceste ultime două reședinte am fost poftiți și noi.
Pentru a complica și mai tare lucrurile trebuie să povestesc acum și felul în care s-au strecurat principiile confucianiste adânc în intimitatea unei familii coreene. Pentru a fi în armonie cu universul, care e pus în mișcare de două forțe opuse dar interconectate, yin (forță feminină) și yang (forța masculină), lumea oamenilor trebuie să respecte și ea această segregație. Bărbații au așadar locul lor în societate și sarcini precise de îndeplinit, complet diferite de cele ale femeilor. Pentru a nu se călca pe bătături unii pe alții, o casă tradițională coreeană e formată din două secțiuni, una dedicată bărbaților și o alta femeilor.
Un sarangchae era zona casei rezervată bărbaților. Dacă era formată din mai multe încăperi cea mai importantă dintre ele e sarangbang-ul, camera în care bărbații studiau și-și puteau primi oaspeții, dacă nu, o foloseau și pe post de dormitor. În familiile mai bogate tații dormeau de obicei într-o cameră separată de fiii lor, iar nepoții puteau să împartă dormitorul cu bunicul. Femeilor, inclusiv capului gospodăriei, le era interzis să intre în sarangchae, în teorie cel puțin, în practică fiecare familie putând să-și trăiască viața intimă după propiile reguli.
Omologul feminin al lui sarangchae era anchae (și respectiv anbang). Acest spațiu era permis bărbaților casei dar era strict interzis oaspeților bărbați. Anchae era de fapt principala zonă a gospodăriei și era în general mai mare decât sarangchae. Deși din punct de vedere legal femeile trăitoare într-o ordine confucianistă nu erau avantajate, neavând drept de proprietate sau dreptul de a ocupa funcții oficiale, aveau totuși o importanță covârșitoare când era vorba de gospodărirea casei. În timp ce bărbații lor erau ocupați cu treburile împărăției ele aveau pe mână finanțele familiei și trebuiau să gestioneze treburile de zi cu zi. Un anchae este nițel mai introvertit și de foarte multe ori consta în mai multe încăperi construite în jurul unei curți interioare. De această zonă a casei erau atașate și bucătăria sau cămara, precum și altarul familiei dedicat strămoșilor. Acesta din urmă este amplasat separat, de obicei pe o ridicătură de pământ aflată deasupra locuinței principale și este foarte frumos ornamentat. Anbang-ul era folosit de șefa familiei și era amplasată adânc în anchae, departe de intrarea principală a casei. Acolo erau depozitate și obiecte mai de preț ale familiei. În momentul în care un nou cuplu devenea șeful gospodăriei, vechea stăpână se muta într-o altă cameră și ceda anbang-ul șefei celei noi.
Acestea fiind spuse, am să las fotografiile să povestească și ele câte ceva despre farmecul satului Yangdong. Mie mi-a plăcut foarte mult să-i străbat ulițele chit că satul părea pe jumătate părăsit. Am intrat doar în două case, nelocuite în prezent ci preluate de autorități și transformate în mici muzee. În rest, ne-au întâmpinat doar porți închise și căsuțe ghemuite în spatele unor garduri înalte. Într-un fel am avut noroc că primăvara era abia la început, dacă înverzeau toți pomii zăream și mai puține lucruri peste gard.
Prima reședință în care am intrat a fost Gwangajeong, casa lui Son Jung-don (1463-1529), domn ce folosea pseudonimul Ujae, un respectat oficial guvernamental, supranumit și Incoruptibilul, aflat în slujba regilor Seongjong și Jungjond din dinastia Joseon. Casa aceasta e locul în care s-a mutat după ce-a părăsit casa părintească a tatălui său Son So, fondatorul satului.
A doua reședință în care am intrat a fost Mucheomdang, o casă construită puțin mai târziu decât prima și care a servit drept domiciliu ancestral al familiei lui Yi Eon-jeok (1491-1553) alias Hoejae, un cărturar confucianist de seamă și un oficial guvernamental ce-a servit pe timpul dinastiei Joseon. Sarangchae-ul are aici o extensie ce-a fost folosită drept casă de oaspeți și bibliotecă.
Cam atât despre simpaticul Yangdong. Dacă era după mine mă mai învârteam prin el vreo două ceasuri și m-aș fi dus în vizită și la reședința lui Son So, strămoșul întregului clan și întemeietorul satului. Dar n-am avut timp pentru asemenea delicatesuri. Ne aștepta Gyeongju.
Fii primul care comentează