Transalpina vs. Transfăgărășan

Cei cu rău de mașină, le pot ocoli pe amândouă. Serpentină după serpentină drumul zăpăcește călătorii și face bășici în palmele șoferilor de atâta învârtit de volan. Și atunci cine ar alege drumurile astea? Clar pierzi timp, viteza medie e mai mica decât pe drumurile clasice ce leagă Transilvania de sudul țării, pe valea Oltului sau a Jiului. Clar consumi mai multă benzină – deci pierzi la buzunar. Si atunci de ce e o așa mare înghesuială pe fiecare dintre ele? (la Bâlea Lac n-am avut unde parca mașina, parcă eram în București la ora de vârf, am lăsat-o în mijlocul drumului).
… Pentru că fac parte din „cele mai” drumuri ce există. Cele mai înalte, mai spectaculoase, primejdioase șosele din România, din Europa din lumea întreagă. Și cine nu vrea să-și treacă în palmares o asemenea realizare? După mulți ani, când teleportarea va fi la mare modă, vom povesti nepoților marile aventuri pe care le-am trăit și le vom suporta privirile ironice.

… Sau poate pentru că există, după cum spunea și Edmund Hillary. Și cum mulți dintre noi nu au nici o șansă să urce pe Everest, își încearcă puterile cu ceva la îndemână (de fapt meritul principal e al mașinii).

Să le iau pe rând.

Transalpina

Date tehnice:
– străbate Munții Parâng, de la Sebeș Alba până la Novaci Gorj.
– e lungă de 136 km. Poate fi parcursă și pe jumătate deoarece se intersectează la Obârșia Lotrului cu șoseaua care unește Petroșani de valea Oltului ( prin Voineasa – obs. era prăpăd în 2012, drumul era ffff prost)
– e cea mai inaltă șosea din România.  In Pasul Urdele veți respira la 2145m.
– e primejdioasă – adică nu are parapeți și mi s-a părut îngustă.

Istoric:

– unii cred ca romanii au facut primul drum aici.
– altii cred ca nemții în primul război mondial
– prima panglică de inaugurare a fost tăiată de Carol al II-lea in 1939. In acele vremuri se chema Drumul Regelui.
– nemții l-au reabilitat în al doilea război mondial
– românașii din zilele noastre l-au asfaltat și readus la viață. In anul de grație 2012 era asfaltat aproape în totalitate – mai existau mici porțiuni în lucru.

Românașii din toate timpurile l-au folosit mereu, când urcau cu oile la munte sau când fugeau din Ardeal din cauza austriecilor ce le dărâmau bisericile și voiau să-i convertească la catolicism. Pe vremea lor se chema Poteca Dracului.

Ecologie: Drumul de la Sebeș la Obârșia Lotrului trece prin minunate păduri de brad. Sper din tot sufletul că nu s-a modernizat șoseaua tocmai pentru a ușura tăierea pădurii.

Partea cea mai spectaculoasă este cea dinspre Oltenia. Aici șoseaua atinge platoul alpin, aici e și Pasul Urdele.

Transfăgărășan

Istoric: drumul a fost construit între 1970 și 1974 în timpul domniei lui Nicolae Ceaușescu.

Turism:Transfăgărășanul e un pic mai bogat din acest punct de vedere. Mă gândesc la turiștii care urcă munții la volan și admiră peisajele de la fereastra mașinii. Cei ce preferă drumețiile cu rucsacul în spinare au o mulțime de trasee de urmat și în Făgăraș și în Parâng.

Punctele de interes ar fi:
– cetatea Poenari a lui Vlad Țepeș, cocoțată în vârful unui deal , așezată tocmai bine ca să supravegheze drumul ce vine din Ardeal. Curajoșii pot urca să o exploreze.
– lacul de acumulare și barajul de la Vidraru, poate cel mai frumos baraj din România. Cine vrea , se poate plimba cu vaporașul.

Drumul nu e grozav de bun mai ales de-a lungul lacului Vidraru, dar nu într-atât încât să-ți strice ziua.

Care dintre cele doua șosele e „cea mai cea”? Nu cred că acest lucru contează de fapt. Imi pare doar bine că le-am străbătut pe amândoua și m-am bucurat de liniștea, aerul curat, mirosul de pădure de brad. Mi-a plăcut să admir lumea de la cei (numai) 2000m.