Nu mult timp după ce Martin Luther a avut curajul să se împotrivească Bisericii Catolice, Reforma s-a răspândit și în Ardeal. Din „Una, sancta, catholica et apostolica ecclesia” s-au desprins rând pe rând trei copii care vorbeau fiecare pe limba lui. Sașii au trecut de partea lui Luther, maghiarii de partea lui Calvin. La sfârșit s-au desprins și unitarienii, cei care nu cred în Sfânta Treime ci doar în „Unus est Deus” – Unul este Dumnezeu. In Ardeal ciondănelile reformiste au avut loc mai mult în diete, școli și cancelarii, nu s-a purtat nici un război de 30 de ani, nu au fost nimeni ars pe rug. Dimpotrivă, dieta de la Turda din 1568 a decretat toleranța religioasă în întreg Principatul. Fiecare preot putea explica Evangheliile conform credinței și înțelegerii lui, iar credincioșii îl puteau urma sau nu. Preotul însă nu putea fi pedepsit pentru asta. Că nu s-a întâmplat tocmai așa, e o altă poveste …
Oricum, în foarte scurt timp vechile biserici catolice și-au schimbat înfățișarea. Statuetele de lemn ale sfinților au fost ascunse în pod iar icoanele pictate pe pereți au fost acoperite cu tencuială albă. Incepea o nouă perioadă iconoclastă.
Asta este și povestea bisericii fortificate din Dârjiu, din catolică a ajuns unitariană, deoarece locuitorii satului, maghiari in marea lor majoritate, au ales aceasta forma de credință . Seamănă mult cu suratele ei săsești, aceleași ziduri groase ce înconjoară biserica, aceleași turnuri ale slăninii, cămări ale familiilor din sat, la care aveau acces doar o data pe săptămână, miercurea, când băteau clopotele. Se știe doar, protestanții sunt oameni cumpătați.
Ce o deosebește însă de ele, sunt frescele ce au reapărut de sub tencuiala din secolul al XVI-lea și datorită cărora biserica a fost inclusă în patrimoniul UNESCO. Picturile de pe un perete spun legenda regelui sfânt și totodată cavaler, Ladislau al Ungariei cel ce a alungat cumanii și a salvat o domniță. Pe un alt perete sunt înfățișați episcopi ai bisericii și crâmpeie din viața sfântului Pavel. Intr-una din fresce, Pavel este încadrat de doi soldați romani. Pe steagul unuia dintre ei se poate citi o inscripție în latină care sună în traducere cam așa :
Această operă a fost realizată de maestrul Paul, fiul maestrului Stephan în anul domnului 1419. Lucrarea am executat-o cu gândul la o prefrumoasă fată.
Frumos, nu-i așa?
PS. Nu încercați să ajungeți în Dârjiu din drumul principal Sighișoara-Brașov, adică prin Archita. Nu cu o mașină la care țineți cât de cât. Drumul până la Archita s-ar mai putea face deși nu e un drum asfaltat. După Archita urmează prăpădul. Incercați o abordare dinspre Cristuru Secuiesc sau dinspre Odorheiul Secuiesc.
Fii primul care comentează