Cuibul Liniștit de pe Coasta de Argint

A fost odată ca niciodată , nu cu foarte mult timp în urmă totuși, a fost o vreme când o mică țară din estul Europei, o țară care abia se năștea, România, avea o regină pe numele Maria. O regină născută în îndepărtatul Albion, peste țări și mări față de locurile care aveau să-i devină casă. O regină a cărei bunici erau țarul Alexandru al Rusiei din partea mamei și regina Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii din partea tatălui.

Maria noastră era o ființă plină de temperament, greu de ținut în colivia convențiilor pe care trebuiau să le respecte prințesele din acea vreme. A fost regină-soldat, care încuraja ostașii români ce luptau pe fronturile primului război mondial, mamă a răniților care lucra direct în spitalele de campanie fără a-și lua măsuri de precauție. A fost regina diplomat, care, prin participarea ei la tratativele de pace de la Paris, a înclinat balanța în favoarea țării sale adoptive. A fost răsplătită pentru toate acestea, când a devenit regina tuturor românilor, atât a celor din vechiul Regat cât și a celor din Transilvania, Bucovina, Basarabia și Banat.

Nu în ultimul rând a fost o regina-artist, cu mult bun gust, cu dorința de a lăsa în urmă lucruri frumoase. Se vede ușor acest lucru în toate reședințele amenajate de ea. Se vede la Pelișor, la Bran și la Balcic, unde Maria și-a construit o reședință de vară.

2011-07-01 52 Balcic

In vreamea aceea Balcicul făcea parte din Regatul României. Era „românesc” din 1913 când , în urma înfrângerii Bulgariei în al doilea război balcanic, România a primit ca daune de război o parte a Coastei de Argint bulgărești. In vremea când Maria a început construcția Castelului în 1925, Balcicul era un loc preferat al pictorilor români, un fel de Barbizon românesc. De altfel Alexandru Satmari a fost cel care a trezit interesul reginei pentru aceste locuri.

Castelul propriu zis e mai mult o vilă nepretențioasă, o clădire doar a Reginei, foarte simplă în interior, văruită în alb. Se află foarte aproape de malul mării. E un amestec între o clădire tradițională bulgărească, și o moschee cu minaret. In jurul lui se găsesc alte mici reședințe pentru membri familiei și pentru oaspeți, toate construite în stilul tradițional al locului, din piatra cenușie și cu acoperișuri din țigla roșie. In apropiere se afla și o mică capelă, Stella Maris construită în stil bizantin.

2011-07-01 42 Balcic

Ceea ce e cu totul și cu totul special e că toate aceste construcții se pierd în marea grădină care le înconjoară. Este o grădină mai specială, influențată de religia baha’i, a cărei susținător era și regina Maria. Un rai comun al tuturor religiilor, cu grădina lui Allah alături de grădina Ghetsimani, un mic Eden pe malul Mării Negre.

Nu degeaba numele ce i s-a dat castelului este Cuibul Liniștit , Tenha Juvah pe turcește. Un locșor pașnic, departe de intrigile de la Curte, de ițele politicii, necazurile de tot felul ce apăreau la orizont. Regina și-a perecut aici fiecare vară.

Maria nu a trăit să vadă prăbușirea României, care a urmat la începutul celui de-al doilea război mondial. In testamentul său, și-a exprimat dorința ca după moarte, să fie înmormântată alături de soțul său la Curtea de Argeș, dar inima să-i fie adusă la Balcic. Dorința i-a fost respectată, dar dupa doi ani, în 1940, România pierdea Cadrilaterul iar inima reginei a fost despărțită de Balcic pentru todeauna, readusă în țară și depusă la Bran.

Despre AncaHM Articolele 562
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.