Parcul național Tsavo West
Jurnal kenian - capitolul 3

Tsavo este cel mai mare parc național al Kenyei, situat în sudul țării, de-o parte și de alta a drumului rutier și a căii ferate ce leagă Mombasa de Nairobi. Din cauza acestor construcții moderne care au cam îngrădit mișcarea animalelor parcul este de fapt împărțit în două: Tsavo East și Tsavo West. Înțelesul cuvântului Tsavo nu e prea clar, dar se știe că triburile Kamba trăitoare în zonă se refereau la regiune ca fiind locul „sacrificării”, poate din cauza conflictelor tribale sau poate din pricina caravanelor comercianților de sclavi ce-au străbătut ținutul până în secolul al 19-lea.

Drumul rutier pe care l-am urmat e parte din același culoar trans-african ce străbate continentul de la est la vest, cel cu care am făcut cunoștință când am ajuns în Maasai Mara. E tot atât de aglomerat chiar dacă în paralel cu el funcționează două căi ferate. Prima cale ferată a fost făcută de englezi la începutul secolului al 20-lea, e încă funcțională dar e folosită doar pentru transportul de marfă. Pentru construirea ei englezii au adus din India o mulțime de lucrători ce s-au stabilit în Kenya după terminarea lucrărilor. De-a lungul drumului pot fi văzute și în ziua de azi moscheile și templele hinduse ale acestei comunități aparte. A doua cale ferată este una modernă și a fost construită de chinezi cu doar câțiva ani în urmă. E folosită atât pentru transportul mărfurilor cât și a călătorilor.

Pe timpul construirii primei căi ferate s-au întâmplat unele lucruri tragice în Tsavo. Au existat doi lei mâncători de oameni care au făcut ravagii printre muncitorii indieni timp de câteva luni. Până la urmă au fost vânați de către John Henry Patterson care și-a povestit aventurile într-o carte semi-autobiografică. Cartea a avut și câteva ecranizări.

Parcul Național Tsavo este foarte diferit de Maasai Mara. E mult mai uscat, apa e un lux aici, vegetația e mai înaltă și mai deasă iar pământul e mai peste tot roșu. Până și animalele au o tentă roșiatică din cauza lui.

Kilaguni Serena Safari Lodge

Destinația noastră a fost Kilaguni Serena Safari Lodge, un locșor care-l întrece pe Keekorok. Din camerele lui sau din locul în care se servea masa se deschidea o perspectivă care-ți tăia respirația. Puteai sta în balconul propriei camere sau la o masă în restaurant cu o bere în față și căsca gura la turmele de animale ce veneau la adăpat în iazul din față. Safari din fotoliu, cum s-ar zice. Ochiurile de apă au fost create și sunt întreținute continuu de proprietarii lodge-ului care au săpat un puț până la pânza freatică de unde apa e pompată la suprafață. Pe timpul nopții adăpătorile sunt luminate strategic astfel încât oaspeții să se poată bucura de acest safari al puturosului 24 de ore din 24. Am văzut perindându-se prin fața noastră în timpul zilei turme de zebre, antilope și bivoli. Seara era rândul elefanților. Nu o dată am sărit din pat când le auzeam mormăielile, ca să-i admir pe îndelete.

Am ajuns în lodge tot așa, pe la amiază, taman la timp pentru un lunch. După amiaza am pornit în safari.

A room with a view
Facoceri la o bălăceală

Vremea elefanților. Păcat că aparatul meu foto nu prea știe să facă poze de noapte fără trepied.

Ngulia Rhino Sanctuary

Safariul din Tsavo West e nițel mai complicat decât cel din Maasai Mara. Din cauza vegetației mai înalte animalele nu se reperează la fel de ușor. Din fericire, multora le place să stea în mijlocul drumului. Am văzut și aici o grămadă de zebre, prilej pentru Bakari să ne atragă atenția: look, original zebra-crossing! 

Parcul e înțesat cu bibilici, cu niște păsări foarte frumoase și ciudate numite Vulturine Guineafowl, pe care din păcate nu le-am prins în poză. Le-am capturat însă pe mititelele antilope dik-dik care răsăreau din toți boscheții.

N-am avut prea multe opriri pentru vânătoarea noastră fotografică pentru că Bakari a vrut să ne ducă la un sanctuar al rinocerilor. Dacă eram norocoși, aici aveam cele mai mari șanse să ne completăm colecția de Big Five.

Ngulia Rhino Sanctuary ocupă o suprafață de 90 de kilometri pătrați, este înconjurat de un gard electric de 1 m înălțime și oferă protecție și pază armată pentru aproximativ 80 de rinoceri negri. Am intrat în el printr-o poartă păzită de un ranger iar la un loc de adăpat construit de om am întâlnit un alt ranger. Ni s-a atras atenția de la bun început că nu avem șanse mari de-a vedea un astfel de animal aflat pe cale de dispariție.  Rinocerii sunt  animale sfioase de felul lor și nocturne pe deasupra, preferă să-și petreacă ziua ascunși prin tufișuri.

Din fericire, ne-a ajutat norocul începătorului … Am văzut până la urmă trei rinoceri: o mamă cu-n pui și un mascul ascunși în tufișuri și un alt rinocer ce venise la adăpat.

Odată misiunea îndeplinită ne-am întors acasă. Pe drum am mai prins la înghesuială un leu plictisit și fără coamă stufoasă. Am înțeles că din pricina căldurii leilor din Tsavo nu le crește părul prea mult.

Mititelele și simpaticele antilope dik-dik

Mămica rinocer. L-am zărit pe cel mic, ascuns în tufe, abia când s-au săturat de noi și au plecat în altă parte.

Pffff. Ce plitiseală. Oare când pleacă mzungu ăștia în treaba lor?

A doua zi de Tsavo

Inițial, programul excursiei noastra în Tsavo prevedea o a doua zi în care aveam planificate două ture de safari cu o pauză de prânz la lodge. Mulți dintre noi au strâmbat din nas la perspectiva asta așa că a fost propusă o variantă alternativă. Dimineața o vizită la Amboseli iar după amiaza un safari în Tsavo care să acopere destinațiile prevăzute în program. Zis și făcut. Singurul inconvenient al noului program a fost că partea de Tsavo a fost făcut pe repede-înainte. Nu c-aș fi avut ceva de obiectat, Amboseli fiind cireașa de pe tortul excursiei noastre keniene.

Pauză pentru schimbat o roată

Un râu de lavă

Mzima Springs

Primul obiectiv de bifat în Tsavo au fost Izvoarele Mzima. Conform părerii unei plăcuțe înșurubate pe un bolovan de la fața locului ne aflam în cel mai spectaculos loc din Tsavo West.

Izvoarele Mzima sunt o oază de verdeață răsărită într-un teren arid. Sursa izvoarelor este un rezervor natural aflat sub dealurile Chyulu din nord. Dealurile acestea sunt compuse din roci de cenușă vulcanică, prea poroase pentru a permite formarea unor râuri. În schimb, apa de ploaie se scurge prin piatră și poate rămâne sub pământ ani de zile, înainte de a ieși iar la suprafață în Mzima, la 50 de kilometri depărtare, filtrată bine și limpede ca cristalul. Imediat după izvoare s-a format un lac minunat din care curge un râușor. La vreo doi kilometri în aval de izvoare, râul este blocat de un flux de lavă solidificat și dispare din nou în adâncul pământului. În zilele noastre apa izvoarelor din Mzima e captată și ajută la alimentarea orașului Mombasa.

În mijlocul lacului englezii au construit pe vremuri un soi de observator lacustru cu pereți de sticlă aflați sub apă. De-acolo pot fi observați crocodilii și hipopotamii ce se bălăcesc în lac. La vremea vizitei noastre nu erau prin preajmă, am văzut doar câțiva pești albăstrui.

Vizita la Izvoarele Mzima se face per pedes. E unul dintre puținele locuri aflate în mijlocul sălbăticiei în care ni s-a dat voie să coborâm din mașini și să facem câțiva pași. Plimbărica se desfășoară pe o potecă special amenajată și are loc doar dacă ești însoțit de un ranger, care să te conducă pe traseu. Am văzut la ce e bun ranger-ul când, la întoarcere, am găsit cărarea noastră ocupată de o turmă de elefanți. De nu era el și pușca lui cu pocnitori care să-i sperie, o încurcam.

Indiscretele vervet monkey. Una a reușit să facă un control sumar într-una din mașinile noastre. Noroc că nu a apucat să șterpelească ceva.

Craterul Chaimu

Ziua am încheiat-o la craterul Chaimu, al doilea obiectiv trecut pe lista noastră. Este un petec de pământ ciudat și negru tăciune. În limba tribului Kamba înseamnă craterul diavolului . Am prins acolo apusul de soare și, pentru că era ultima zi de safari, am fost poftiți la o mică petrecere cu șampanie.  Ne-au făcut cinste cei de la Afican Dunes . Și ca să fie petrecere în adevăratul sens al cuvântului ne-au mai cântat o dată cântecelul dedicat tuturor celor care vizitează Kenya și care zice cam așa:

Jambo Bwana / Bună, domnule

Jambo, Jambo bwana, / Buna, Buna domnule,,
Habari gani, / Ce mai faci,
Mzuri sana. / Eu foarte bine.

Wageni, Wakaribishwa, / Oaspeții sunt bineveniți,
Kenya yetu Hakuna Matata. / în Kenya noastră pașnică, să n-ai nici o problemă

Kenya nchi nzuri / Kenya este o țară frumoasă,
Hakuna Matata. / Să n-ai nici o problemă.

Nchi ya maajabu  / Un pământ al minunilor
Hakuna Matata. / Să n-ai nici o problemă.

Nchi yenye amani, / Un tărâm al păcii,
Hakuna Matata. / Să n-ai nici o problemă.

Hakuna Matata, / Să n-ai nici o problemă
Hakuna Matata.  / Să n-ai nici o problemă.

Watu wote,  / Toata lumea,
Hakuna Matata, / Să n-ai nici o problemă,
Wakaribishwa,  / E binevenită,
Hakuna Matata. / Să n-ai nici o problemă.

Hakuna Matata, / Să n-ai nici o problemă
Hakuna Matata. / Să n-ai nici o problemă.

Toate lucrurile frumoase se sfârșesc din păcate prea repede. Așa și cu răsfățul nostru din Kenya. A doua zi plecam la drum spre Mombasa și spre un sejur all-inclisive la un resort aflat la malul oceanului. Acolo ne-am luat rămas bun de la trei dintre șoferii și ghizii noștri. Doar Bakari a rămas pe baricade și ne-a însoțit până la îmbarcarea în avionul care ne-a dus spre casă.

Orix – antilopa ce se găsea pe sigla celor de la African Dunes

Cei patru magnifici care au avut grijă de noi
Despre AncaHM Articolele 560
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.