Mombasa
Jurnal kenyan - capitolul 6

Coasta swahili a Africii este un loc mai aparte și are o istorie veche de peste 1000 de ani. Este o fâșie îngustă de pământ ce se întinde de la Mogadishu somalez în nord până în Kilwa tanzaniană în sud. În acea porțiune a coastei est-africane vânturile alizee, sau trade winds cum frumos le zic englezii, sunt cât se poate de previzibile și bat cu cea mai mare regularitate ajutând vasele cu pânze, ce-au fost pentru mii de ani singurele mijloace de transport ale oamenilor pe mările și oceanele lumii, să-și vadă de drum. Prin jurul anului 1000 al erei noastre au început să se cristalizeze pe această coastă câteva orașe-state, centre comerciale ce făceau negoț cu lumea arabă, cu India și cu China. Locuitorii lor erau în principal populații bantu care mai apoi s-au amestecat cu neguțători și fugari arabi sau persani. Limba swahili care a luat naștere pe coastă, o limbă bantu cu puternice influențe arabe, este acum lingua-franca a Africii de Est și limba oficială a Kenyei și Tanzaniei.

În ultima jumătate a secolului al XV-lea, Mombasa era cel mai important reprezentant al acestor orașe-state. Conform unei tradiții orale, care se repetă și în multe alte orașe de pe coastă, Mombasa a fost fondată de familii provenite din Shiraz-ul iranian. Mai nou pretenția asta e contestată iar varianta general acceptată spune că întemeietorii ar fi populațiile bantu originare. În vremea marilor descoperiri geografice Mombasa a devenit un avanpost portughez pe drumul spre India, apoi a fost cucerit de arabii din Oman, iar în perioada colonială a fost capitala protectoratului englez înainte ca țânțarii să-i alunge la Nairobi.

M-a mâncat curiozitatea să văd Mombasa așa că m-am înscris în excursia opțională de o jumătate de zi care ne-a dus acolo. Pe lista obiectivelor de vizitat erau trecute Fortul Jesus, orașul vechi și o piață de mirodenii.

Drumul de la hotelul nostru până la Mombasa a durat cam o oră. Pentru a ajunde în centrul orașului a trebuit să luăm un feribot, orașul vechi fiind construit pe o insulă așezată chiar în gura portului. Din pricina acestui port, în prezent cel mai aglomerat din estul Africii, ar fi foarte costisitor de construit un pod care să nu blocheze accesul vaselor mari.

Prima oprire pe care am făcut-o a fost la un parc plin de baobabi. Ghidul local care ne-a însoțit ne-a povestit c-am fi pe locul unui vechi cimitir portughez iar sub fiecare din acești copaci bătrâni și-ar dormi somnul de veci un marinar lusitan.

A doua oprire am făcut-o la Fort Jesus, o fortăreață construită de portughezi între 1593 și 1596.

Fortăreața este trecută în patrimoniul UNESCO și se laudă c-ar fi una dintre cele mai frumoase mostre de arhitectură renascentistă din Africa. E ridicată din piatră de coral și are forma unui RoboCop cu capul îndreptat spre mare. Fortul a rămas sub control portughez timp de aproximativ 100 de ani, căzând în mâinile arabilor din Oman în anul 1698. Pe timpul englezilor a fost transformată în închisoare. Acum e muzeu.

Inscripția fondatorilor conquistadori portughezi
Capul lui RoboCop
O clădire mai modernă, baraca soldaților englezi și tunurile lor. Azi aici e un mini-muzeu.
Pe aici aveau acces la mare

Graffiti ale soldaților portughezi

Un mini-spital unde azi e un muzeu ce povestește despre perioada omaneză a orașului
Momentul în care elita omaneză a orașului îi cheamă pe englezi în ajutor ca să-i scape de nemți. Și iac-așa a ajuns Kenya colonie britanică

După cucerirea turistică a fortului am fost poftiți la un tur pietonal prin orașul vechi. Startul s-a dat la porțile unui club exclusivist ex-britanic. Plimbarea n-a fost foarte lungă și ne-a purtat pe străduțele înguste și uneori desfundate ale unui cartier cu puterniz iz arab. Interesul principal de urmărit aici a fost o vânătoare fotografică a frumoaselor porți omaneze și a balcoanelor dantelate. Itinerariul parcurs e prezentat în fotografiile de mai jos.

Mbarak Hinawy Road

Mandhry Mosque – una dintre cele mai vechi moschei din Mombasa – fondată prin anul 1570. Clădirea actuală datează probabil de pe la 1830.

Mandhry Mosque
Galeria Sanaa din Piața guvernamentală – a fost inițial biroul lui Allidina Visram, un bogat negustor și filantrop care a sosit în Mombasa în 1898
Clădirea vechii poște – înființată în 1899 în principal pentru a-i ajuta pe indienii muncitori la calea ferată Mombasa – Nairobi să trimită bani acasă
Două dhow mai moderne în vechiul port din Mombasa
În piața de pește

Leven House numită așa după o navă britanică HMS Leven care a ajuns în Mombasa în 1824

Lookmanji Curio Shop – cu un minunat balcon a cărui viață e pusă serios în pericol
Ali’s Curio Shop – altă clădire aflată în paragină. A fost construită în 1898 pentru a găzdui prima secție de poliție din Mombasa

A treia oprire am făcut-o în orașul nou, la simbolul iconic al Mombasei, colții de elefant de pe bulevardul Moi, vechiul drum Kilindini.

Primii colți de elefant, doi la număr pentru că în acele vremuri drumul nu avea două magistrale, au fost ridicați în anul 1952 în cinstea vizitei reginei Elisabeta a Angliei în oraș. Acei colți erau de lemn și ar fi trebuit să fie îndepărtați după terminarea vizitei. Oficialitățile au omis să facă acest lucru și cu timpul colții au devenit un adevărat punct de atracție al orașului. Așa că, în 1956, municipalitatea a decis să-i reconstruiască mai mari și mai impunători, folosind aluminiu de data asta pentru a rezista mai bine căldurii și umidității din Mombasa. Conform spuselor ghidului nostru actualii colți spun tuturor vizitatorilor un Welcome (daca e sa-i întoarcem cu susul în jos) to Mombasa!

Chiar în dreptul colților de elefant se află Grădina Uhuru, în care am intrat pentru a vedea miile de lilieci mâncători de fruncte care s-au aciuat prin pomi.


Uhuru Gardens – parcul libertății
Flying foxes of Uhuru Gardens

Orașul nou este tot alb-albastru. Municipalitatea a hotărât așa pentru a-l face mai atractiv pentru turiști. Următoarea oprire a fost la piața de mirodenii din această parte a orașului. Era un miros acolo … ÎMBĂTĂTOR

În piața de mirodenii

Și în sfârșit, ultima oprire am făcut-o la o cooperativă ce producea statuete de lemn. Partea aceasta a fost bucățica comercială a turului dar nu m-am supărat pentru că mai aveam ceva șilingi în buzunar care cereau a fi cheltuiți.

La atelierul de făcut statui
Iacătă cum arată un buștean de mahon

Înapoi la feribot și de acolo la Galu Beach

Ne-am luat definitiv rămas bun de la Mombasa abia peste două zile pentru că de aici am luat trenul spre Nairobi. Accesul în gara cea nouă, construită de chinezi, a fost o adevărată aventură. Am fost puși să ne spălăm pe mâini, bagajele ne-au fost mirosite de câini polițiști, și am trecut prin două filtre de securitate ca la un aeroport. Abia am reușit să fur o poză datorită înterdicției keniene de a fotografia polițiști.

Călătoria până la Nairobi a durat 5 ore doar. Am avut parte și de un mic train-safari pentru că drumul trece prin parcul național Tsavo Est. Am mai zărit câțiva  elefanți și niscaiva zebre și de la fereastea vagonului.

La Nairobi am ajuns seara pe la ora opt. Mai aveam câteva ceasuri de pierdut până la zborul spre casă.

Despre AncaHM Articolele 560
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.