Următorul punct pe ordinea de zi rusească, metroul moscovit. I-a mers vestea peste mări și țări, trebuia musai vizitat. Măcar câteva stații. Cam așa arată harta metroului. Am primit-o și noi la hotel, odată cu harta orașului. Sunt în total 13 linii și aproape 200 de stații. Din păcate, în realitate, spre deosebire de harta noastră, numele liniilor și a stațiilor erau trecute doar în litere chirilice. Când am fost de capul nostru ne-am cam chinuit cu silabisitul, noroc că introducerea într-ale metroului am făcut-o împreună cu Evghenia.
Autocarul ne-a lăsat la Park Pobedi, cea mai adâncă stație din Moscova, 84 metri. La intrare nimic deosebit. Evghenia a cumpărat bilele, ne-a așezat în șir indian și ne-a trecut prin porțile de intrare. Apoi a urmat coborârea. Ne-am tot dus … până ne-am plictisit. Metroul moscovit e foarte civilizat. E curat lună și se respectă cu strictețe statul pe dreapta pe scările rulante.
Ajunși pe peron am primit și un mic instructaj. Evghenia urma să ne spună de fiecare dată la a câta stație urma să coborâm, iar noi trebuia să ne înșirăm de-a lungul peronului pentru a nu încurca circulația. Apoi trebuia să ne-mbarcăm cât mai repede cu putință. Metroul este cel mai practic și cel mai folosit mijloc de transport în comun din Moscova. Este și foarte eficient. Trenurile vin din două în două minute, așa că nu pot sta prea mult în stație. Cele 13 linii sunt recunoscute fie după nume, fie după număr, fie după culoare. Pe fiecare peron sunt afișate stațiile liniei curente și sensul de mers, pe orizontală. Pe verticală, pentru stațiile unde se încrucișează mai multe linii, sunt inșirate stațiile de pe liniile le legătură. Ne-am prins repede cum stă situația și am prins curaj să plecăm și singure la drum.
La început am cam avut emoții. Toți membri grupului. Dacă n-apucă să coboare careva? Dacă rămâne de căruță cum o să-l mai recuperăm? Din fericire n-am pățit o așa rușine și totul a mers conform planului. Am văzut așadar stația Kievskaia unde unul din peroane era împodobit cu mozaicuri iar altul cu picturi. Am trecut prin stația Novoslobodskaya cea cu vitralii. Am oprit în stația Komsomolskaya care părea o sală de bal.
Dar cea mai simpatică mi s-a părut Ploșciad Revolitci cea plină de statui din bronz. E reprezentată aici, ca dealtfel în toate picturile, mozaicurile și vitraliile văzute anterior, clasa muncitoare în toate formele ei: muncitori, țărănci ce se-ngrijesc de orătăniile din curte, soldați cu arma în mână, polițiști (?) însoțiți de câini. Doar că, dintr-un motiv pe care nu l-am aflat, adjuvantele aste ale clasei muncitoare au devenit obiectul supersițiilor populare. Se zice că, dacă mângâi cocoșul te vei îmbogăți. Iar dacă mângâi botul cățelului vei avea noroc. Oare ce se întâmplă dacă mângâi țeava pistolului? Eu n-am reușit să aflu.
Fii primul care comentează