Înainte de plecare, de cum aminteam noua mea destinație de vacanță, vedeam doar ochi măriți de uimire, priviri ironice și zâmbete mustăcite în colțul gurii. Rusia ? Altceva mai bun n-ai găsit ? Iți plac rușii ? Nu te duci și tu în țări mai civilizate, mai exotice, mai interesante ? Ce cauți la comuniștii ăia, acu ți-ai găsit să te duci, când se războiesc cu Ucraina, se pun de-a curmezișul democrației și sunt trecuți pe toate listele negre ale UE, NATO, G8 ? Comentariile mai mult sau mai puțin răutăcioase au continuat și după ce m-am întors acasă.
Ei bine, nu m-a împușcat, nu m-a maltratat nimeni în săptămâna petrecută prin capitalele Rusiei, Moscova și Sankt Petersburg. Dimpotrivă, îmi pare bine că am lăsat de-o parte prejudecățile românești legate de această țară și m-am dus pe-acolo. Singurul regret cu care m-am întors acasă e legat de viteza prea mare cu care am gonit prin orașe. Am respectat cu strictețe programul oferit de agenție și bine am făcut. Am ales și de-această dată o excursie organizată din mai multe considerente. Nu știu o boabă în rusă, nu pot citi alfabetul chirilic și am scăpat de problema obținerii vizei. Organizarea a șchiopătat puțin, tururile panoramice prin oraș, cu autocarul chinuindu-se să facă față traficului, m-au cam plictisit dar la final ne-am dat cu toții seama că n-am fi putut vedea atâtea lucruri fără ajutorul ghizilor ruși. Ei au programat intrările pe la muzee scutindu-ne de statul la cozile infernale înșirate peste tot și au calculat timpul petrecut la principalele obiective astfel ca să nu pierdem nici timpul, nici evenimentele mai speciale ce aveau loc aici. Așa că n-am ratat pornirea fântânilor din Peterhof, nici salva de tun din fortăreața Petru și Pavel. Bineînțeles c-am mai cârcotit, am fi vrut să stăm mai mult timp la fiecare obiectiv vizitat iar câteodată nu ne explicam graba cu care eram goniți dintr-o parte în alta. Dar asta e. Până una alta mi s-a deschis apetitul pentru Rusia și, dacă voi putea, voi reveni pentru aprofundarea cunoștințelor.
Până atunci însă am să încerc să pun cap la cap impresiile din această escapadă și-am să le înșir aici într-un mic jurnal rusesc. Pentru început câteva imagini de pe străzile Moscovei, fotografii luate alandala, din autocar, din avion, din scurtele plimbări făcute cu pasul. De, cum s-a putut.
Înainte de aterizarea la Moscova. M-a uimit încă de la început ce multă verdeață e în orașul ăsta. Și prima impresie nu s-a dezmințit. Orașul e foarte aerisit, rusii par să nu aibe probleme cu spațiul. Au foarte multe parcuri, atât de mari că, în termeni românești le-aș zice păduri.Nici cu drumurile nu s-au zgârcit. Bulevardele – prospect pe rusește – sunt foarte late, au câte 6 sau 8 benzi pe sens. Noi am ajuns vineri în oraș iar în weekend când am făcut această fotografie traficul era lejer. In timpul săptămânii însă au și ei ambuteiajele lor. Sunt totuși 11 milioane de locuitori în Moscova.Și monumente memoriale închinate tuturor războaielor pentru apărarea patriei se găsesc peste tot. Sunt rușii patrioți adevărați? La prima impresie se pare că da.Nu știu cum s-a rătăcit căsuța asta frumoasă de lemn printre blocuri de zece etaje. Stătea cuminte într-un părculeț lângă hotetul nostru și amintea de Moscova cea veche.O statuie interesantă ridicată în amintirea lui Mihail ȘolohovPe vechea stradă Arbat. Pe vemuri aici erau cazinouri. Acum e o străduță pietonală, turistică, de unde poți să-ți umpli tașca cu suveniruri. Am luat și eu o Matrioșkă oferită de-o româncuță de-a noastră. Era din Chișinău și lucra de ceva timp în Moscova. Ne-am bucurat fiecare c-am putut lăsa engleza de-o parte ca să sporovăim pe românește.Tot pe strada Arbat. Cine vrea să-și facă un portret are de unde alege. Artiștii sunt înșirați ca pe ață.Pe Noua stradă Arbat. Foarte diferită de sora ei mai mare. În timpul zilei e o banală stradă plină de blocuri mari de birouri. Noaptea însă nu le mai recunoști, birourile terne prind viață într-un spectacol de lumini. Rușii nu fac economie la energia electrică.Casa albă de Moscova. Poate o mai țineți minte de la televizor, din timpul puciului lui Elțin. Și acum e tot clădire guvernamentală.Motociclist de Moscova. Locul de întâlnire al motocicliștilor e în apropierea universității Lomonosov, într-un punct panoramic. N-am mai avut loc de ei, să admirăm și noi orașul noaptea, erau câteva sute de motociclete strânse acolo și bârâiau din toți rărunchii. În plus aveau și boxe din care se revărsau ultimele hituri. Era o hărmălaie …Muzică cu dichis. Teatrul Balșoi în toată splendoarea lui. Din păcate nu l-am văzut decât pe dinafară.
Iar acum să trec la Sankt Petersburg.
Neva și o bucățică de oraș văzute de pe podul Aleksandra Nevskogo, lângă hotelul nostru.O altă perspectivă, de pe limba de pământ intrată în apă, pe insula VasilievskiPalate și iar palate înșirate pe malurile Nevei. Cel verzui, în dreapta, e Ermitajul. Deasupra lui răsare cupola Catedralei Sfântului Isac.Nu putea lipsi o fotografie cu crucișătorul Aurora.Și nu putea lipsi nici Călărețul de Bronz. Petru cel Mare pe post de Sfântul Gheorghe strivind un șarpe, nu un balaur. Să păstrăm proporțiile, totuși.O bucățică de AmiralitatePe canalele din Sankt Petersburg.Am întâlnit mirese peste tot. Obiceiurile rusești obligă mirii să se plimbe prin tot orașul în ziua nunții. Să-i vadă și să-i admire toată lumea.Nu toți Leninii au ajuns la muzeul statuilor comuniste. A mai rămas câte unul în fiecare oraș. Aici avem un Lenin dansând – după cum l-au botezat localnicii.Monument memorial închinat efortului de război făcut de toți locuitorii Leningradului în timpul asediului crunt pe care l-au îndurat în timpul celui de-al doilea război mondial. Acu în loc de armate germane, orașul era asediat de nori negri de ploaie.În fața Catedralei Kazan, pe Nevski Prospect. Ne-am învârtit des prin zonă. Nu departe era stația de metrou de unde mergeam spre hotel.Hai hui prin Sankt Petersburg
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului.
Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !
Cu ceva timp în urmă, mai exact în aprilie 2019 am primit un soi de invitație de la un domn profesor turc. Nu mi-a fost adresată mie direct, ci tuturor celor care participau, aici în […]
Telefon de la Magda. Printre alte povești, o invitație. „Noi mergem la primăvară în Maroc, nu vii cu noi?” Primul gând, cel cârcotaș pesemne îmi spune: ce să caut eu în Maroc? Pe lista de […]
Dac-ar fi să aleg un animal totemic care să-mi reprezinte preferințele într-ale călătoriilor aș alege sigur unul căruia îi place să hiberneze iarna, un urs poate, sau un arici sau o marmotă. Ce poate fi […]
Fii primul care comentează