Lalitpur
Jurnal nepalez - capitolul 2

Lalitpur (sau Patan ) este cel de-al doilea oraș-principat din valea Kathmandu pe care l-am vizitat. Acum pare a fi doar o suburbie a metropolei Kathmandu dar pe vremuri era un oraș de sine stătător cu propriul său rege Malla instalat pe tron. Pe lista noastră cu obiective de vizitat au fost câteva temple și nelipsita piață Durbar care mi s-a părut și mai frumoasă decât cea din Kathmandu.

Am să-mi amintesc de Patan ca de un oraș al sărbătorilor. Chiar la începutul turului nostru pietonal am dat peste un soi de pom de Crăciun așezat pe un car în mijlocul străzii și multă animație în jurul lui. Sharad ne-a deslușit misterul. Era vorba de o procesiune ce are loc în fiecare primăvară pe străzile din Patan și care îl poartă prin oraș pe zeul Bunga Dyah, dătătorul de ploaie, un avatar a lui Shiva. Structura aceea înaltă nu este un pom adevărat ci doar un schelet de lemn învelit cu verdeață. La picioarele lui se află un mic altar ce adăpostește statuia lui Bunga Dyah păzită de un preot responsabil cu colectarea ofrandelor.

Următorul loc în care ne-am oprit a fost palatul lui Kumari din Patan. Este mult mai mititel și mai modest decât cel din Kathmandu. Aici poți s-o și vizitezi pe Kumari și să-i accepți binecuvântarea. Eu una n-am făcut-o, nu mi-e deloc confortabilă ideea aceasta de zeiță-fetiță care poate își pierde copilăria. Pe de altă parte  s-ar putea să mă înșel cumplit și să fiu doar plină de prejudecăți. Cine știe, poate fetițele adoră să fie prințese, chiar și pentru câțiva ani doar.

Piața Durbar din Patan

Piața Durbar din Patan mi s-a părut mai mititică dar mult mai cochetă decât cea din Kathmandu. Clădiri din cărămidă roșie cu bogate ornamentații din lemn, temple din piatră și un minunat palat regal stau toate adunate unele în altele de nu știi pe care să-ți scalzi ochii mai întâi. De-o parte a unei străzi principale se întinde palatul, de cealaltă parte se îngrămădesc templele, unul mai frumos decât celălalt.

Vizita la palat te conduce prin mai multe curți interioare, frumos ornamentate cu cerdacuri din lemn sculptat, printr-o grădină în mijlocul căreia se află un mare rezervor de apă și prin sălile unui muzeu cu exponate minunate. Aici te poți convinge pe deplin de măestria artizanilor newari din toate timpurile.

 

Templul de Aur sau Hiranya Varna Mahavihar

După vizita în piața Durbar ne-am dus și la o mică mănăstire budistă, Hiranya Varna Mahavihar pe numele ei. Este supranumită și Templul de Aur datorită complicatelor ornamentații de metal, poleite cu aur și argint, ce-i împodobesc altarul.

Cam atât despre vizitele în Patan. La prânz am făcut o pauză pentru încărcarea bateriilor, cocoțați pe o terasă cu vedere spre un mic templu. Apoi ne-am învârtit puțin prin oraș și ne-am umplut desaga cu fructe proaspete.

 

Când să ne despărțim pentru totdeauna de Lalitpur, ne-a mai oferit o sărbătoare. Semăna mult cu o defilare de pe vremuri, cu oameni frumos îmbrăcați mărșăluind pe stradă în sunet de trâmbițe. Era vorba de un Janko sau Buda Pasni, o celebrare a unei zile de naștere a cuiva care împlinise o vârstă respectabilă.

Pe vremea când a fost inventată această ceremonie speranța de viață în Nepal nu depășea 50 de ani, ceea ce însemna că a trăi mult era un motiv de sărbătoare pentru familie, clan și comunitate. Sharad ne povestea că obiceiul aceasta e unul specific comunității newari și că vârstele pentru care se organizează un janko ar fi 77, 82, 88, 99 și 105 ani. Habar n-am câți ani o fi împlinit bunicuțul din serbarea la care am fost noi martori dar l-am zărit cum stătea serios și mândru nevoie mare în lectica în care era purtat prin oraș.

Cam atât am avut de povestit despre Lalitpur, zis și Patan. Mi-ar fi plăcut să pot fi martor, doar și câteva clipe, măcar în vis, la viața de zi cu zi din acest oraș pe vremea regilor Malla.  Dar pentru că nu s-a inventat deocamdată turismul care să te teleporteze în alte ere istorice …