Bhaktapur

Ultimul oraș-muzeu-viu pe care l-am vizitat în Nepal a fost Bhaktapur, un mic orășel aflat cam la 13 kilometri depărtare de Kathmandu. Drept să spun eu una n-am sesizat când l-am părăsit pe unul și am intrat în celălalt.

Bhaktapur a servit drept capitală a Nepalului în prima jumătate a domniei dinastiei Malla, din secolul al XII-lea până în anul 1482, când Nepalul s-a împărțit în mai multe principate independente. Perioada de aur a orașului, atunci când au fost construite marea majoritate a monumentelor UNESCO de azi, a coincis cu domnia acestei dinastii. În 1769 Bhaktapur a fost atacat și cucerit de Regatul Gorkha aflat în plină expansiune, la fel ca și suratele lui Kathmandu și Lalitpur. Regii din dinstia Shah au preferat să-și stabilească capitala în Kathmandu și de atunci începând Bhaktapur a intrat într-un con de umbră. Într-un fel i-a prins bine pentru că  a reușit să-și mai păstreze până în zilele noastre câte ceva din atmosfera de odinioară. Am constatat și noi acest lucru în plimbarea pe care am făcut-o din locul unde ne-a lăsat autocarul și până în Piața Durbar, unicul obiectiv pe care l-am avut de vizitat aici. Am dat cu nasul de mult mai puține clădiri din beton și sticlă decât prin alte părți.

Un bodhi-tree crescând în jurul unui templu.
Iaurtul newari  numit Juju Dhau – cel mai bun se zice că-i cel din Bhaktapur. Am cerut și eu o porție la prânz.

La poarta pieței Durbar

Piața Durbar din Bhaktapur mi-a plăcut îndeosebi pentru că era foarte aerisită. Nu lipseau nici de aici mulțimea de temple și de data aceasta doar rămășițele unui palat regal, Basantapūra. Se povestește că pe vremea când încă mai era în picioare, în perioada Malla, palatul ocupa o suprafață întinsă, avea multe curți interioare, piscine, grădini și un fel de auditoriu pentru muzică și dans. După ce forțele Gorkhali au învins Bhaktapur au jefuit majoritatea obiectelor de valoare din piața Durbar, inclusiv palatul Basantapūra pe care l-au jumulit la sânge. În zilele noastre a rămas cu o poartă de aur și cu un pavilion cu 55 de ferestre (câte una pentru fiecare concubină a regelui, așa se bârfește).

O ședința foto c-un mire și-o mireasă
Poarta de aur
Palatul cu cele 55 de ferestre

Până la masa de prânz / pauza pentru cumpărături am mai admirat și vreo două temple. În Bhaktapur, spre deosebire parcă de Patan și Kathmandu, pagodede tradiționale sunt concurate serios de templele construite în stilul numit  sikhara, în traducere „vârf de munte” și toate par păzite de mult mai multe animale și creaturi mitologice.

Templul Nritya Vatsala

Templul Siddhi Lakshmi
Templul Silu Mahadev – închinat lui Shiva

Ne-am luat rămas bun de la templele din Bhaktapur în piața numită Taumadhi cu ale sale temple pagodă. Unul dintre ele, Nyatapola, e renumit pentru că are cinci etaje și stă cocoțat pe un piedestal înalt păzit de cinci rânduri de animale. Celălalt, Bhairab Nath, îi este închinat celui mai feroce avatar a lui Shiva.

Sub streșinele celor cinci etaje erau prinși o puzderie de clopoței care clincăneau foarte plăcut atunci când bătea vântul.

Înainte de-a ne lua definitiv rămas bun de la Bhaktaput am mai tras o raită și prin cartierul meșteșugarilor, doar-doar s-o mai lipi ceva de mâna noastră și ne vom îngreuna bagajele. Și-apoi duși am fost.

O cișmea publică de odinioară.

Oricât de mult mi-au plăcut orașele văii Kathmandu, la sfârșit nu m-am supărat prea tare cînd le-am părăsit. Zău că nu mai intra în capul meu nici un strop de informație despre zei hinduși, obiceiuri ale populației newari – stăpânii de drept ai văii – și alte asemenea specialități istorico-culturale.

Despre AncaHM Articolele 659
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

2 Comentarii

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.