Anul acesta Rusaliile ne-au prins la Barcelona, pe mama și pe mine. Am plănuit excursia încă din iarnă când, ca un făcut, orașul ne ieșea mereu în cale, ba pe la știri (mamei), ba pe FB (mie) momindu-ne să-i descoperim frumusețile. Adevărul e că am fi preferat s-ajungem pe-acolo abia după ce se termina Sagrada Familia, să vedem minunea în toată splendoarea ei. Dar cu toate amânările astea … ne-am cam pierdut răbdarea așa că am zis, gata, acum e momentul.
Expediția noastră a durat o săptămână întreagă, să ne-ajungă, să descoperim orașul pe-ndelete, fără să ne dăm sufletul alergând de la un obiectiv la altul. Doream s-ajungem îndeosebi pe la lucrările lui Antoni Gaudi, Sagrada Familia fiind prima pe listă, după cum spuneam. Pentru a savura mai mult momentul am citit amândouă, înainte de-a pleca de-acasă, biografia lui Gaudi scrisă de Gija van Hensbergen, încercând s-o folosim drept ghid în timpul plimbărilor noastre prin Barcelona. La sfârșit, ne-am declarat mulțumite de bilanț.
Cu logistica expediției n-am avut nici o problemă, toate s-au rezolvat on-line: bilete de avion, hostel, chiar și biletul la autobusul ce ne-a dus de la aeroportul El Prat până în Plaça de Catalunya. Până și biletele de intrare pe la obiectivele turistice le-am cumpărat on-line. Nu le-am luat chiar pe toate înainte de plecare, pentru că nu știam sigur ce chef de ducă vom avea la fața locului. Dar am profitat din plin de rezervările astea chiar din Barcelona. Procesul a fost cât se poate de eficace, n-am stat pe la cozi, trebuia doar să ne prezentăm la intrarea obiectivului vizat la ora aleasă în momentul cumpărării biletului.
Gazda noastră, chiar dacă n-a fost prea simandicoasă, ne-a ușurat munca pentru că era plasată la vreo trei minute de mers pe jos de Plaça de Catalunya și la gura unei intrări la metrou. Primele trei zile am profitat din plin de cartela ( pe 3 zile ) ce acoperea toate mijloacele de transport și am hălăduit de-a lungul și de-a latul Barcelonei. A patra zi ne-am dus la Montserrat, într-a cincea zi am mers în vizită la Dali iar în a șasea zi ne-am învârtit cu autobusul turistic și-am tot făcut hop-in hop-off până am amețit.
Ne-a plăcut Barcelona. Nu a ajuns în fruntea topului nostru personal, dar nici nu putem spune că nu ne-a plăcut. E un oraș frumos, aerisit, cu muntele și marea la îndemână. Puțin cam scump, puțin cam aglomerat, puțin cam auster. Dar cu multe lucruri de văzut, de testat, de savurat. Dar după părerea noastră, de nu exista Antoni Gaudi pe lumea asta, Barcelona n-ar fi avut nici pe departe atâția vizitatori. Iar mie personal ( mamei nici că-i pasă de treburile astea, are om plătit ) mi-a plăcut ușurința cu care se rezolvau toate problemele doar butonând internetul pe telefon. Mai mare dragul să călătorești așa.
Hartă on-line, bilete on-line, orar on-line … toate on-line. Doar călătoria în sine nu a fost on-line. Slavă Domnului că s-a întâmplat așa !
Da, Mihaela, aceeași impresie: Barcelona – locul de joacă a lui Gaudi!