Unde merg ? La Racoș și Rupea

Sâmbăta ce-a trecut am reușit să mai șterg un obiectiv trecut pe răbojul restanțelor și anume Complexul Geologic de la Racoș. Destinația aceasta a aterizat pe lista dorințelor cu ceva timp în urmă, pe vremea când eram în căutarea stejarului de la Merceașa. La poalele Bătrânului Carpaților am găsit atunci câteva indicatoare ce mă trimiteau spre un lac de smarald și spre niște coloane bazaltice. Spre regretul meu, la acea vreme n-am avut timp și pentru ele.

Acum însă am profitat de o invitație făcută de Unde merg? ce promitea să mă ducă taman acolo, plus alte două obiective, la un castel și la o cetate. Excursia a durat o zi întreagă și n-a fost grea deloc chiar dacă am avut de parcurs o grămadă de km dus-întors din București. Teoretic am fost tot la munte, specializarea Iuliei, și anume în Munții Perșani.

Iacătă ce-am văzut pe drum.

Complexul geologic Racoș

Complexul acesta se află la marginea comunei Racoș sau Alsórákos pe ungurește sau Krebsenbach în nemțește. Până nu demult pe actualul lui amplasament funcționau trei cariere. 

• Cariera MTTC transformată acum în obiectivul Coloanele de Bazalt de la Racoş ;
• Cariera Brazi, ce-a devenit obiectivul turistic Lacul de Smarald ;
• Cariera de scorie bazaltică Dealul Hegheş, transformată în obiectivul turistic Vulcanul Stins.

Peisajul deosebit al zonei se datorează unui vulcan (acum stins) ce pufăia acum aproximativ 1,3 – 1,5 milioane de ani și a cărui lavă s-a pietrificat în forme și culori deosebite, numai bune pentru a promova turismul local. Cele trei obiective sunt situate la mică distanță unele de altele, traseul e bine marcat, așa că o plimbărică scurtă care să le treacă în revistă pe toate a fost binevenită.

Castelul Sükösd-Bethlen

Obiectivul cu numărul doi a fost un castel aflat chiar în mijlocul comunei Racoș. În faza actuală a construcției cu greu ți-ai putea imagina că aici a funcționat odinioară reședința unor puternice și bogate familii nobiliare maghiare, Sükösd și Bethlen. Castelul a fost construit prin secolul al 17-lea și în vremurile lui de glorie se mândrea cu o frumoasă sală a cărui tavan era împodobit cu stucaturi. Aripa aceea de clădire, ce adăpostea Casa Doamnei, Casa Fetelor, Casa Contelui a dispărut cu desăvârșire. Au mai rămas în picioare trei bastioane, poarta de intrare la castel și fostele bucătării. E de apreciat însă dorința celor din Racoș de a-l reconstrui și de a-l integra în circuitul turistic.

Cetatea de la Rupea

Și în sfârșit, ultimul obiectiv al zilei, cetatea de la Rupea. Am trecut de multe ori pe lângă ea dar rareori m-am oprit s-o și vizitez. Castru regal pe vremea lui Carol Robert de Anjou (sec. 14), când a și fost atestată documentar pentru prima oară, a fost cedată comunității săsești din Räppes-ul aflat la poalele ei (sec. 15) și folosită pe post de cetate de refugiu. Așa se face că s-a pricopsit și cu nelipsitul Turn al Slăninii, omniprezent în fortificațiile sașilor transilvăneni.

Din amintirile mele din copilărie țin minte cetatea asta ca pe o grămadă de pietre cocoțate în vârf de deal, vai de capul ei săraca. În ultimul timp însă s-au făcut și aici eforturi de reconstrucție, invitând parcă oaspeții să-și imagineze cum arăta pe vremuri un mic burg fortificat din inima Transilvaniei, cu case de locuit, biserică, clădirea judelui, … După mintea mea ar mai trebui muncit puțin la întregirea imaginii și popula căsuțele acelea necăjite cu ceva interesant. Poate voi avea o surpriză plăcută la următoarea vizită.

Și cam atât despre excursia din acest weekend. Să vedem pe Unde merg? săptămâna viitoare .