
Deoarece Ulițarnica a fost creată taman pentru a consemna clipele frumoase trăite prin călătorii mai lungi sau mai scurte, țin să amintesc în analele ei și cele două excursii din Bucegi de anul acesta. Amândouă au fost făcute cu intenția de a „culege” (doar fotografic) floricele, îndeosebi două soiuri mai speciale, bujori de munte și flori de colț.
Florile lunii iunie
Smârdarul l-am căutat pe Vârful Furnica și pe Vârful cu Dor unde am ajuns împreună cu Unde merg. Drumeția a început la capătul Transbucegilor și s-a terminat undeva pe aceeași șosea, ceva mai la vale, acolo de unde ne-a pescuit microbusul chemat în mare grabă ca să ne salveze de o ploaie se ce apropia amenințător.
Am găsit ceva bujori de munte pe cărare dar nu într-atât de deschiși încât să înroșească pantele munților, era abia înmugurit. Pe lângă ei am dat peste o mulțime de gențiene, trei frați pătați și câțiva stânjenei.
Florile lunii august
Tot de la capătul Trabsbucegilor am plecat și în căutare de flori de colț, dar în direcție opusă de data aceasta. Din amintirile mele, florile acestea speciale și cam rezervate, ce nu se găsesc pe toate cărările, au o preferință aparte pentru vârful Caraiman. Mă gândeam că nu dau greș dacă mă duc să le caut acolo.
Drumeția asta am făcut-o de una singură, un circuit ce m-a dus pe la Cabana Caraiman, pe brâna cea mare a Caraimanului până la Cruce. La întoarcere am luat-o pe la Sfinx și Babe, să-i salut și pe ei măcar o data pe an. Am întâlnit o grămadă de lume pe drum, în special la întoarcere, nu neaparat o plăcere dar măcar nu mi-a fost frică c-am să dau nas în nas cu un ursuleț.
Am găsit flori de colț, mai multe decât m-aș fi așteptat. Pe brână erau cocoțate pe stânci și mi-a fost mai greu să le trag în poză. Pe platou însă s-au lăsat admirate în voie.
Că bine mai zicea cântecul …
Floare ninsă-n vârf de stâncă,
Mai presus de nori şi stele,
Cine oare să te-ajungă?
Numai dorurile mele!
Tare frumos e la munte! N-ar fi multe de povestit dar de admirat nu cred că m-aș sătura vreodată.
Fii primul care comentează