Despre Tarsus nu am prea multe de povestit. Ca și în cazul Antiohiei, povestea lui e mai interesantă decât clipa pe care am petrecut-o noi în el.
Astăzi, Tarsus e un orășel de provincie frumușel dar plin de blocuri neapetisante. Am nimerit în el în timpul unei Zile a Copilului ce se sărbătorește în Turcia în 23 aprilie. Sincer, am căscat ochii să văd dacă nu cumva apar pe străzi copii îmbrăcați în costume populare, ca în prima mea vizită în Turcia, la Istanbul. Dar n-a fost să fie, i-am văzut doar mergând încolonați spre cine știe ce serbare, îmbrăcați în tricouri, toate la fel.
Plimbarea noastră a fost scurtă. Am făcut în mic tur pietonal printr-un cartier vechi al orașului care a avut ca punct terminus fântâna Sfântului Pavel. Și atât, n-am rămas nici măcar cu prea multe fotografii care să-mi amintească de această oprire.
Toate măririle lui Tarsus cel din vechime stau probabil adânc îngropate sub orașul de azi și așteaptă zile mai bune pentru a fi descoperite. Căci Tarsus a fost cândva capitala romană a Ciliciei. Legenda spune că aici s-ar fi întâlnit Marc Antoniu cu Cleopatra. Faptele apostolilor povestesc că aici s-ar fi născut Saul, cel care va deveni Sfântul Pavel după convertirea de pe drumul Damascului, apostolul popoarelor. Și-a mai fost Tarsus, pentru mai bine de 100 de ani, capitala regatului armenesc al Ciliciei. Sigur ar mai fi fost ceva lucruri interesante de descoperit.
Noi însă ne-am pus coada pe spinare și duși am fost, peste munți, prin Porțile Ciliciei, spre Cappadocia.
Fii primul care comentează