Mauritshuis
Johan Maurits Conte de Nassau-Siegen. La 17 ani și-a început cariera militară, la 22 de ani era numit căpitan, la 32 de ani pleca în Brazilia să-și ia în primire postul de guvernator al proaspăt cuceritelor teritorii olandeze. Toate astea se întâmplau după anul 1600, pe vremea când olandezii își construiau secolul de aur.
Ce-a făcut Maurits Brazilianul în noul său post? A fondat un nou oraș, Mauritsstad, a adus sclavi din Africa și-a început să cultive trestie de zahăr. A strâns în jurul lui o grămadă de artiști care au studiat, desenat și descris în tomuri iluministe flora și fauna locului. Aventura braziliană a lui Johan Maurits a durat opt ani. Nemulțumit de sprijinul pe care îl primea din Olanda a decis să-și dea demisia, să se întoarcă în Haga și să se instaleze în noua sa reședință – numită Maison du Sucre de cei ce considerau că guvernatorul se îmbogățise nepermis de mult de pe urma plantațiilor de trestie de zahăr. A adus aici colecția sa de „curiozități braziliene”: animale împăiate, ierbare, instrumente muzicale și arme ale indienilor americani, podoabe, scoici, corali, minereuri, pietre prețioase. Johan Maurits nu prea era atașat de colecțiile sale, așa că le-a împrăștiat pe la toate casele regale ale Europei. El și-a continuat cariera politică până la moartea sa, fiind numit stadholder în Cleves și mareșal al Țărilor de Jos.
Poate Johan Maurits Conte de Nassau-Siegen se pierdea într-un cotlon al istoriei, printre multe alte personaje cândva faimoase dar uitate, dacă reședința sa nu-i păstra numele – Mauritshuis – și dacă nu devenea gazda pinacotecii Casei Regale a Olandei. Astăzi este una dintre cele mai vizitate galerii din lume. E mică, nu se poate compara cu Rijksmuseum, Prado sau Louvre, dar ticsită cu capodopere. Cred că toți maeștrii olandezi sunt reprezentați aici, plus câțiva pictori flamanzi și germani.
O vizită la Mauritshuis e o călătorie în timp, o evadare într-o lume dispărută demult, cu alte obiceiuri, alte gusturi, alte reguli. Olandezul de acum 300 de ani înțelegea imediat aluziile reprezentate în picturi, nouă ne trebuie un audioghid pentru a pricepe ceva. De exemplu sticleții, ca cel reprezentat de Carel Fabritius, erau pe vremea aceea cele mai populare animale de companie – câte poze cu căței și pisici nu facem noi astăzi. Departe de epoca fotografiei olandezii acelor vremuri făceau coadă la Tăurașul lui Paulus Potter , admirau mai mult imaginile ce reușeau să redea identic realitatea înconjurătoare, noi gustăm mai mult lumile misterioase ale lui Rembrandt sau Vermeer.
Iată, mai jos, și câteva picturi pe care le-am admirat la Mauritshuis. Păcat că nici o fotografie nu poate reda viața ce pulsează parcă în ele, viața pictorului însuși.
Mica pasăre era foarte prețuită la acea vreme deoarece reușea să-și scoată apă dintr-un vas mai mare cu ajutorul unuia mai mic – ca dintr-o fântână
Pictura e mare cât un perete și reușește parcă să-ți aducă pășunea în sufragerie.
Delft, orașul natal al lui Vermeer – reprezentat într-o lumină caldă, tihnită. Să tot vrei să-i cunoști străduțele
Precursoarele benzilor desenate – dacă vă uitați atenți veți vedea o mulțime de situații comice ce se petrec pe canalul înghețat.
AncaHM
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei care ia ulițele la pas prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !
Poate ți-ar plăcea și următoarele ...
Biciclete
Ferestrele din Amsterdam
