Keukenhof – grădina cu lalele

Olanda, țara lalelelor. Deși nu ei au „inventat” laleaua ci turcii, olandezii au făcut o pasiune pentru această floare și au transformat cultivarea ei într-o afacere. Din fericire, au trecut demult vremurile când un bulb de lalea costa cât o casă și când se produceau crize economice din cauza lor. Sunt și-acum la mare căutare dar sunt accesibile și nouă, muritorilor de rând.

Capitala incontestabilă a lalelelor este parcul Keukenhof, aflat în apropiere de un orășel pe nume Lisse. Este deschis doar primăvara, de la sfârșitul lui martie până la mijlocul lunii mai și e întins pe 32 hectare, amenajate cu grijă cu ajutorul a milioane de plante cu bulb: narcise, zambile și în special lalele.

Am ajuns și eu la Keukenhof, cu autobuzul, plecând din aeroportul Schiphol de unde se organizează zilnic curse dus-întors până la poarta parcului. Din păcate este foarte aglomerat aici, milioane de oameni vin anual să-l viziteze, așa că, sau vă grăbiți să ajungeți printre primii, sau amânați vizita pe după amiază după ce trec grupurile mari, compacte de turiști ce vin în tururi organizate.

Eu am fost leneșă în ziua aceea și am ajuns cam târziu așa că am preferat să încep vizita dând o tură cu bicicleta prin împrejurimi. Am închiriat o olandeză veritabilă, grea, cu roți mari, eficientă și portocalie pe deasupra (cu 8 euro de zi) și am colindat vreo două ceasuri. La plecare am primit o hartă care-mi propunea câteva trasee ( pe „șosele” amenajate doar pentru biciclete) și-mi arăta cam câți kilometri am de pedalat pentru fiecare din ele. Am ales unul care m-a condus până la mare, printre dune de nisip. Pentru încărcarea bateriilor m-am oprit să beau o cafea la un mic restaurant, unul din cele multe marcate pe hartă. Tare plăcut a mai fost să mă bucur de culorile primăvăratice ale lanurilor de lalele, narcise, zambile, să le inspir parfumul. Să mă opresc la malul mării și să lenevesc puțin la soare. A fost una dintre cele mai frumoase experiențe încercate în Olanda.

După ce m-am plictisit de pedalat m-am prezentat la poarta grădinii Keukenhof. Pe vremuri aici era un parc de vânătoare și o grădină de plante aromatice de pe lângă un castel ce i-a aparținut Jacobei van Beieren. Plantele astea aromatice se foloseau în bucătărie pentru asezonarea bucatelor, de unde și numele parcului. După moartea Jacobei, castelul a fost preluat de niște negustori care au amenajat în jur o grădină englezească. Prima expoziție florală a fost organizată în anul 1949 și, cum a avut succes, a fost repetată an de an.

După ce m-am plictisit de fotografiat lalele m-am refugiat într-un pavilion. Am găsit acolo alte minunății – o grădină de orhidee. Foarte frumoase și orhideele. Tare-aș mai vrea să știu secretul prin care reușesc horticultorii olandezi să le convingă să înflorească atât de frumos și bogat.

Lalelele sunt însă vedetele incontestabile ale parcului. Habar n-aveam c-ar exista atâtea soiuri pe lumea asta, atâtea forme, atâtea culori. Le invidiam pe unele doamne din jurul meu ce știau pe nume soiurile și se lăudau cu ce-aveau și ele prin grădină. Ba mai mult, plănuiau să-și completeze colecțiile cu alte soiuri noi. Eu una, m-am mulțumit să fac o grămadă de fotografii.

Aș reveni oricând la Keukenhof, primăvara, la vremea lalelelor.