În lista mea imaginară a orașelor în care aș locui cu plăcere, Amsterdam și Viena își dispută primul loc. Viena m-a cucerit cu patina ei aristocratică, elegantă și discretă. În Amsterdam mi-au plăcut cel mai mult casele din cărămidă roșie, aliniate frumos de-a lungul canalelor și, în special, ferestrele lor. Mari, cât să acopere aproape întreaga fațadă, lasă privirea trecătorului să pătrundă până în grădina din spatele casei, pentru că rareori sunt acoperite de perdele sau draperii. Semn că în spatele ferestrelor trăiesc oameni deschiși la suflet , franci și toleranți.
O dovadă în plus că olandezii nu-și prea fac probleme din cauza gurii vecinilor, sunt fotografiile de mai jos. Fiind la început de primăvară, după câteva zile ploioase, toată lumea era atrasă de căldura binevenită a soarelui. Și unde să o savurezi mai bine decât pe pervaz?
Fiecare casă care se respectă are un fronton. Iar pe fronton există montat obligatoriu un scripete. Povestea scripeților ăstora și alte lucruri interesante despre oraș le-am aflat în timpul unei plimbări cu vaporașul pe canale. În Epoca de Aur olandeză, când au fost ridicate marea majoritate a clădirilor din centru, era mare bătălie să ai casă cu vedere la canal. Era mai ușoară aprovizionarea. Așa că se plătea impozit pe numărul de metri de lățime a fațadei. Cu cât era mai mare cu atât scoteai mai mulți guldeni din buzunar. Cum olandezii sunt cam strânși la pungă și știu să prețuiască banul muncit din greu, și-au construit casele mai mult pe înălțime și adâncime. Fațadele însă au cîte 3m, 6m, 9m în funcție de priceperea în afaceri a proprietarului. Cele mai late sunt considerate extravagante, un lucru nu foarte respectat în Olanda. Cea mai îngustă are doar 1m, cât să poată fi fixată o ușă de intrare.
Tot din economie și eficiență, olandezii au preferat să aibe încăperi mari și spații comune cât mai mici. Pentru a-și duce mobila în casă, nu folosesc ușa de la intrare, holul și scările cum suntem noi obișnuiți, ci ferestrele mari și amintiții scripeți.
Al doilea lucru ce mi-a plăcut în Amsterdam, după ferestre, sunt casele bărci de pe canalele orașului. Nu toate mai pot pleca de la locul lor și naviga așa că au căsuță poștală și mici grădini de flori. Multe dintre ele oferă găzduire. Data viitoare când mă voi duce în Olanda am să dorm într-o barcă – dacă îmi permite buzunarul.
Olanda fără lalele nu se poate. În piața plutitoare de flori de pe canalul Singel îți poți face aprovizionarea cu tot felul de bulbi. Găsești aici tot ce-ți poftește inima, fel de fel de soiuri de lalele, lăcrămioare, narcise, zambile, amarilis și câte și mai câte. Umblă vorba că , după ce au reușit să creeze laleaua neagră, horticultorii se străduiesc acum să creeze un crin negru.
Ce mi-a mai plăcut în Amsterdam? Cele două pinacoteci vecine, Muzeul Van Gogh și Rijksmuseum te așteaptă cu sute de capodopere. În Concertgebouw, aflată vis a vis, poți asculta concerte susținute de una dintre cele mai bune orchestre simfonice din lume.
Nici Cartierul Roșu nu e de lepădat. Dacă nu ești tentat de fetele din vitrine îți poți astâmpăra foamea la micile restaurante ce împânzesc cartierul, sau poți încerca droguri ușoare pe la cafenele.
Fii primul care comentează