O excursie în Olanda parcă nu este completă fără un tur prin satele și orășelele din jurul Amsterdamului. Canalele mari și mici, podurile ce se ridică pentru a permite trecerea micilor ambarcațiuni, pășunile cu iarba verde și grasă presărate cu văcuțe fericite, casele îngrijite înconjurate de grădini liliputane, saboții de lemn lăsați în fața ușii de la intrare, batrânele mori de vânt, toate astea m-au cucerit pe vecie.
Să vă povestesc pe unde-am hoinărit.
Zaanse Schans
Aici am dat peste un muzeu al satului în care au fost adunate câteva case tradiționale de lemm și câteva mori de vânt ce sunt încă în bună stare de funcționare. Morile au fiecare numele și povestea ei. De Kat – Pisica – poate fi vizitată și în interior și este singura moară din lume care poate măcina vopsele pentru culorile pictorilor.
Într-una din case este amenajat un atelier, pe care l-am vizitat și eu, în care poate fi văzută pe viu tehnologia de fabricare a saboților de lemn. Două minute, și sabotul e gata, ce înseamnă să folosești un motoraș electric… Ni s-a explicat că procedeul e exact la fel cu cel manual dar, dacă s-ar folosi acesta, s-ar plictisi turiștii și ar obosi meșterul.
Edam
Acest mic orășel este un exemplu de cum arătau târgurile Olandei în secolele trecute. Pe vremuri era un oraș prosper, cu o grămadă de șantiere navale de unde porneau corăbiile de negoț spre Indiile Olandeze. Cu timpul însă a pierdut terenul în fața vecinului său mai puternic, Amsterdam.
Singurul lucru rămas neschimbat din vremurile de glorie de altădată, este renumita brânză de Edam , la fel de căutată și acum ca și atunci. Secretul ei: nu se strică niciodată (cel mult se întărește).
Volendam
Nici prin cap nu mi-ar fi trecut, dar în mititica localitate de la malul mării i-am întâlnit pe olandezii zburători. Deși un pic fantomatici când se aflau în larg, s-au dovedit a fi oameni în carne și oase după ce au ieșit din ceața lăptoasă și au intrat în port. Participau cu toții la cursa Pieper a ambarcațiunilor tradiționale, ce se ține regulat în Olanda. Pe chei am întâlnit și câteva fete frumoase îmbrăcate în costume tradiționale, spre încântarea sutelor de turiști. Era mare înghionteală la fotografiat.
Marken
Foarte aproape de Voledam am dat peste un mic sătuc pe nume Marken. Pe vremuri era o insulă înconjurată de apele mării ce-i poartă numele Markermeer (sau poate e invers?). În zilele noastre a fost legată de continent printr-o lungă fișie de pământ – doar suntem în țara digurilor – pentru a ușura accesul localnicilor la rețeaua de drumuri a Olandei. Cu sau fară șosele, viața de aici pare a fi trăită după tipare din alte vremuri. Liniștea e deplină, casele de lemn par a fi din altă lume. Pare a fi întruchiparea unui fel de viață ce nu mai există demult.
Este o vorbă printre olandezi:
„Dumnezeu a creat lumea iar olandezii au creat Olanda”.
Ce multă dreptate au! Dacă e să ne luăm după harta de mai jos, toate localitățile despre care am povestit se află sub nivelul mării. Asta înseamnă că, fără digurile și stațiile de pompare, aș fi stat tot timpul cu picioarele în apă.
Fii primul care comentează