
Dacă mă plângeam de ziua a cincea c-a fost cam lipsită de evenimente ce să mai spun despre ziua a șasea, când am lenevit de la cap la coadă. În prima parte am moțăit în mașină în timp ce ne întorceam de la hostelul nostru de lângă Vik până în peninsula Reykjanes, punctul de pornire de acu câteva zile. La ora unu trebuia să ajundem la Laguna Albastră unde aveam arvunită intrarea. Acolo am lenevit în apă iar seara am lenevit în patul din apart-hotel.
Vremea se stricase considerabil. Adio soare și cer senin, pornise iar vântul și ploaia, nu așa îndrăcite ca cele întâlnite pe coasta de est dar îngrijorătoare totuși. Nu riscam oare ca laguna să fie închisă din cauza condițiilor meteo nefavorabile și să ratăm încă o zi? Speriată de această posibilitate am început a căuta pe net dar m-am liniștit repede. Zicea prietenul Google că Blue Lagoon se închide extrem de rar din pricina vremii de afară, că nici ploaia, nici lapovița, grindina, ninsoarea sau temperaturile negative nu-i vin de hac. Laguna Albastră se închide doar dacă se pornește un uragan în jurul ei sau doar când e amenințată de erupția vulcanului din apropiere. Gata, mi-a venit inima la loc!
Laguna Albastră este unul dintre cele mai vizitate locuri din Islanda. Este un centru spa cu apă geotermală așezat în mijlocul unui câmp de lavă. Apa ei de un albastru lăptos, plină cu tot soiul de minerale, alge și silicați, caldă de vreo 37-39°C atrage călătorii veniți din toate colțurile pământului. Aura ei poetică s-a mai ciobit în ochii mei atunci când am aflat că laguna nu e naturală ci construită de mâna omului și că apa din scăldătoare este de fapt un soi de produs secundar al Centralei Geotermale Svartsengi. Centrala produce atât energie electrică cât și apă caldă pentru termoficare utilizând rezervoarele geotermale cu temperatură înaltă la care ajunge forând adânc în pământ. Apa atinge suprafața cu o presiune de aproximativ 1,2MPa și o temperatură de 240°C și e folosită pentru a învârti turbinele care generează electricitate. După trecerea prin turbine, aburul și ceva apă caldă trec printr-un schimbător de temperatură și furnizează materie primă unui sistem municipal de încălzire a apei. Acest proces lasă în urma lui o importantă cantitate de apă ce nu poate fi folosită din cauza concentrației sale mari de minerale și care e deversată în câmpul de lavă poroasă din apropiere. Cu timpul însă, mineralele din apă colmatează roca și formează bazine din care apa nu se mai scurge. Așa s-a născut și Laguna Albastră ce va crește în dimensiuni atâta timp cât va funcționa centrala.
Actuala lagună conține cam șase milioane de litri de apă ce se reîmprospătează în mod natural la fiecare două zile. Este puțin adâncă, are o adâncime medie de 1,2 metri și o adâncime maximă de puțin peste 1,5 metri, așa că nu există pericol de înec. Cu toate acestea, prin jurul bazinelor patrulează omuleți înfofoliți bine ce stau cu ochii pe cei ce se bălăcesc în ele. Reclama spune că apa din Laguna Albastră este unică pe lumea asta datorită conținutului său bogat de silicați, alge și minerale ce îi dau proprietăți vindecătoare, ajutând îndeosebi la întinerirea pielii. Laguna este un ecosistem cu autocurățare. Proprietarii ei susțin că analizează periodic eșantioane și că nu găsesc nimic dubios atfel încât nu trebuie să spurce apa cu clor sau alte soluții dezinfectante. Tot pentru mențierea curățeniei apei vizitatorii trebuie să facă un duș, obligatoriu în pielea goală, înainte de-a intra în lagună. Am înțeles că această cerință este impusă cam peste tot în Islanda este un soi de regulă de bună purtare cerută de eticheta piscinelor lor publice.
Noi aveam cumpărat un bilet de intrare de tip Premium, nici cel mai ieftin disponibil dar nici cel mai scump. Posesia unui astfel de bilet îți garanteaza accesul în piscina lagunei, utilizarea unui prosop și al unui halat de baie, vreo trei măști de pus pe față pentru întinerire și vreo trei băuturi servite în barurile de lângă bazin. Nu primești însă șlapi așa că mi-au prins tare bine cei aduși de acasă. Mai poți profita de o mică cascadă care-ți face gratuit un masaj pe spinare, de o saună și de o baie de aburi. În cazul în care vrei să scapi de mai mulți bani poți consuma mai multe băuturi la bar, poți încerca un masaj făcut direct în apă sau un soi de terapie prin plutire iar dacă te apucă foamea ai unde s-o astâmperi în restaurantele și cafeteriile din incinta complexului.
Vizita noastră a decurs cam așa. După ce-am lăsat mașina în parcare a trebuit să mergem câțiva zeci de metri pe o cărare ce șerpuia printre pereți de lavă, până la intrarea în complex. În zona propriu-zisă a lagunei am pătruns abia după ce-am confirmat rezervarea și am primit o brățară bună la toate. Cu ajutorul brățării am închis și deschis dulăpioarele aflate în vestiarul comun (al fetelor, băieții au fost trimiși în altă parte) în care ne-am lăsat hainele, pe ea se contorizau toate eventualele cheltuieli suplimentare. La sfârșitul programului brățara aceea era scanată la ieșire și, după reglarea conturilor, era abandonată într-o cutie. După echiparea în costum de baie am trecut prin zona dușurilor obligatorii și după ce ne-am dezinfectat bine am intrat în lagună. M-am simțit în apa aceea albăstruie precum un veritabil hipopotam, era tare plăcut de lenevit în ea, am stat vreo trei ceasuri fără să mă plictisesc. Apa era caldă iar aerul de afară cam rece așa că s-a făcut o abureală ce te făcea să te pierzi repede unul de altul. N-a durat mult până să mă rătăcesc. N-a durat mult timp nici până să încerc gratis terapia prin plutire așa că am intrat cu capul în apă. N-a fost o idee tocmai bună pentru că părului meu nu i-a priit deloc tratamentul. Apa din lagună este formată în proporție de 70% apă de mare și 30% apă dulce, așa că e sărată și dacă mai adaugi și puzderia de minerale garantat îți lasă părul uscat iască. (Degeaba l-am spălat bine și l-am clătit la ieșire tot ca un arici am fost următoarele zile, nici cu degetele nu mă puteam pieptăna, atât era de sârmos și încâlcit. Și-a revenit la normal abia după ce-am ajuns acasă și l-am mai îmbăiat de trei ori și l-am dat cu balsam și ulei de argan.) După ce te plictisești de atâta bălăceală și vrei să pleci primești un prosop, ești trimis iar la dușuri și de acolo intri la vestiare. La dușuri există recipiente cu săpun, șampon și balsam de păr iar la vestiare găsești pungi de plastic în care să-ți pui costumul ud de baie și uscătoare de păr. La ieșirea din vestiar abandonezi prosopul și halatul pe care le-ai folosit, în niște coșuri mari. Și gata, ai terminat cu Laguna Albastră.
Noi am mai poposit un pic în complex pentru a ne astâmpăra foamea și am constatat că se făcuse deja ora cinci după-amiază când ne-am hotărât s-o luăm din loc. Moleșiți oarecum de baia aceea caldă pe care o făcusem nu ne-a mai trebuit nimic. Ne-am întors în Keflavik, la apart-hotelul ce-avea să ne găzduiască pentru o ultimă noapte în Islanda și am continuat trândăveala.
PS. Nu am făcut multe poze cu Laguna Albastră. Inițial am plecat cu telefonul la mine dar lui nu cred că i-ar fi plăcut îmbăierea în ape termale. Așa că după puțin timp m-am întors la vestiar și l-am abandonat acolo. Am mai făcut câteva fotografii doar înainte de plecare, nu prea multe pentru că începuse ploaia și era cam frig de stat afară, chiat înfofolită fiind într-un halat de baie.
Fii primul care comentează