Figueres
jurnal catalan - capitolul 7

Greu cu geniile astea ! Pentru că nu fac parte din tagma lor, eu una am oareșicare probleme când e vorba să le descifrez mesajele. Recunosc, de cele mai multe ori mă lasă perplexă, fără cuvinte, într-un mod cât se poate de plăcut. Alteori, mă lasă la fel de uluită, dar și scoasă rău din țâțâni.

Oricum ar fi ele, geniile astea se împart în trei categorii după părerea mea. O primă categorie ar fi: ce mi-ar plăcea și mie să fiu ca ei, dar de unde atâta talent ? În fața creațiilor lor rămân perplexă, mută de admirație și nu mă mai satur savurându-le capodoperele. O a doua categorie ar fi: ce mi-ar plăcea și mie să fiu ca ei, dar de unde atâta inteligență?  Aici i-aș încadra îndeosebi pe oamenii de știință ale căror idei ( oricâte cărți aș citi ) nu reușesc să le pricep neam. Și-ar mai fi o a treia categorie: or fi ele genii, dar mie uneia nu mi-ar plăcea deloc să fiu ca ei. Zău de nu i-aș descalifica 🙂 , mă scot pur și simplu din sărite.

Ei bine, după mintea mea, la Figueres am avut de-a face cu un geniu din categoria a treia. Am vrut musai s-ajung acolo. Cu toate c-am plecat la drum cu o grămadă de idei preconcepute am trăit cu speranța unei „iluminari”, a unei experiențe speciale în urma căreia mi-aș fi schimbat părerea.

Am ajuns în Figueres doar pentru a vizita Teatre-Museu Dalí, muzeul construit de Salvador Dali în orașul său natal pentru a fi ultima lui scenă, o scenă pentru eternitate, care să-l prezinte lumii la nesfârșit. Pe el și pe Gala, soția și iubirea vieții lui ( nici de varianta asta de iubire n-aș vrea să am parte ( sunt rea)). Vorbind la propriu, clădirea aceasta e o ultimă scenă pentru că pictorul catalan e înmormântat chiar aici, sub scena teatrului. Iar dacă privim chestiunea la figurat, Teatre-Museu Dalí e locul ce prezintă cea mai mare și mai diversă colecție de lucrări ale lui Salvador Dalí, ce are la bază colecția personală a artistului.

M-am străduit … zău că m-am străduit … dar n-a avut loc nici o iluminare. Am plecat de-acolo precum am venit. Lumea suprarealistă a lui Salvador Dali mi-a rămas la fel de inaccesibilă ca până atunci.

Ouă și pâini date de pomană la înmormântări. Alfa și omega ? Nașterea și moartea ?
Pe străduțele din jurul muzeului.

Car Naval. Rainy taxi – Cadillac-ul lui Salvador și al Galei. Pe capotă, Atena-Venus a lui Ernst Fuchs – regina Esther

În lojele teatrului – statuete a la Oscar

Camera ( fața ) Mae West
La ultimul etaj sunt expuse picturi ale lui Antoni Pitxot, prieten a lui Salvador și director al teatrului

Una din dublele imagini ale lui Dali. Astea mi-au păcut cel mai mult. Aici, un omagiu lui Vermeer și Velasquez
Striviți sub picioarele Galei și-ale lui Salvador. Cercetând infinitul.
Un alt fel de Persistență a Memoriei

Ce mi-a plăcut fără nici o rezervă a fost Colecția de Bijuterii concepute de Salvador Dali. Poate fi vizitată cu un bilet separat, dar e găzduită în aceeași clădire a teatrului.

Am regăsit aici temele preferate ale artistului: elefanții cu picioare de insectă, ceasurile topite, fluturi, flori, personaje din alte lumi. Dar, după mintea mea, arată mult mai bine când sunt prezentate așa.

O inimă care bate

Despre AncaHM Articolele 560
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.