Abația Notre-Dame de Sénanque

La vreo 4 kilometri distanță de Gordes se află abația cisterciană Notre-Dame de Sénanque, un alt obiectiv de mare interes turistic, mult lăudat pe toate paginile ce descriu „must see” -urile provensale. Am ajuns acolo în hopuri, pe un drum șerpuitor și foarte, foarte îngust. Hopurile nu se datorau gropilor din asfalt ci refugiilor în care trebuia să ne pitim când venea concurența din sens opus. Abia încăpeam unii pe lângă alții, chiar așa opriți în gâlmele drumului. Înghesuiala mare pe drum, înghesuială și mai mare în parcare. Până și drumeagul ce leagă mănăstirea de drumul principal era ticsit. Abia am găsit loc de popas pentru Giulietta, sub un copac umbros, să nu se coacă biata la soare cât timp dura vizita mea.

Abația Notre-Dame de Sénanque e o bătrânică mică și foarte austeră. A fost înființată în anul 1184 de călugări veniți din Ardèche, discipoli ai lui Bernard de Clairvaux. A fost construită după canoane cisterciene, cât mai simplă cu putință, fără zorzoane arhitectonice sau de altă natură, nimic care să-i abată pe călugări de la jurământul de sărăcie, castitate și ascultare pe care l-au făcut la intrarea în ordin. A rezistat cu greu timpurilor și era cât pe ce să fie desființată precum surorile sale, abațiile din Silvacane și Le Thoronet. Astăzi încearcă să-și continue menirea. În ea trăiesc câțiva călugări ce se străduiesc, ca pe vremuri, să se întrețină din roadele muncii lor, cultivând lavandă,  făcând apicultură, vânzând cărți în libraria religioasă, taxând turiștii ce se înghesuie aici în timpul verii.

Poate că abația nu ar avea atât de mulți vizitatori, mai ales în această perioadă a anului, dacă nu ar fi înconjurată de lanuri de lavandă. Acum însă erau puhoi, roiuri, roiuri de lăcuste devastatoare, amușinând tufele mov, ciupind din când în când o floare și țăcănind din apartele foto. Prevăzători, călugării au lăsat pradă invadatorilor câteva straturi, restul le-au pus la adăpost în spatele zidurilor groase de piatră sau a gardurilor verzi.

Mie uneia mi-a plăcut să mă învârt prin jurul mănăstirii. Aș fi savurat și mai mult experiența dacă nimeream în afara orelor de vârf. Să fi putut asculta liniștea și, de ce nu, să meditez la cele sfinte.

2016-06-25-16-abbaye-notre-dame-de-sénanque

2016-06-25-21-abbaye-notre-dame-de-senanque

2016-06-25-19-abbaye-notre-dame-de-senanque

2016-06-25-20-abbaye-notre-dame-de-senanque

2016-06-25-24-abbaye-notre-dame-de-senanque
Apoi am pornit iar la drum. Nu m-am întors în Gordes ci am făcut un ocol prin Murs și Joucas țintind un alt sătuc mult lăudat, Roussillon. De-ar fi fost după dorințele mele, aș fi oprit de nu știu câte ori, pentru a trage în poză câte o căsuță simpatică, un câmp de lavandă, un sat cocoțat în vârful unui deal. Noroc cu șoselele înguste care nu mă lăsau să opresc. Altfel mă apuca noaptea pe drumuri.

2016-06-25-25-murs

2016-06-25-29-murs
În Murs
2016-06-25-30-murs
O borie, mai dărăpănată, la margine de drum.

2016-06-25-104-pe-drum

Despre AncaHM Articolele 562
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.