Țin minte și-acum prilejul cu care a aterizat Palatul Zwinger pe lista mea de dorințe călătoare, deși a trecut de-atunci foarte, foarte mult timp. Să fi fost la doar câțiva ani după reunificarea Germaniei? Eram la serviciu și comentam acolo, între noi amploaiații, cum oferă vest germanii înlesniri la plătit impozite, oamenilor muncii care acceptă să contribuie la reconstruirea barocă a Dresdei. Și numai ce văd un coleg cum cade într-o reverie zâmbitoare, și zice: „Ei Dresda … ce frumos !!! Și Zwinger … ce minunat a mai fost !!!” Iar ochii îi străluceau jucăuși, îndreptați spre o îndepărtată și invizibilă pentru noi, zare saxonă. Un clopoțel de alarmă mi-a zbârnâit în cap. Zwinger? Cu ce s-o mânca? Că eu nici măcar nu auzisem de el. Mai mare rușinea. Așa c-am căutat degrabă care-i treaba cu palatul și, pentru că mi s-a părut interesant ce-am aflat, l-am adăugat repejor pe listă.
Și iacătă-mă după ani și ani, stând în mijlocul marii curți a palatului zâmbind amintirilor. De jur împrejur, un careu de pavilioane rococo își etala bogăția rotunjioară. Amorași pufoși și veseli, vaze cu ghirlande înflorite de piatră, giganți nu prea necăjiți că trebuie să țină pe umeri un ditamai palatul. În marea majoritate a cazurilor nu-mi place stilul acesta împopoțonat, dar aici, surprinzător, toate păreau la locul lor.
După ce-am dat un ocol curții m-am întrebat cum pot ataca palatul în sine. Într-o primă fază am urcat pe terasă și i-am mai dat un ocol, așa la înălțime. Apoi m-am dus la casa de bilete, unde m-am ales cu permisiunea de-a vizita toate cele trei colecții de artă ale palatului: un cabinet de matematică, o pinacotecă și o colecție de porțelanuri.
Mathematisch-Physikalischer Salon
Am început cu cabinetul de matematică și fizică, să scap repede de ce-i mai complicat. Iar aici am auzit pentru prima oară de August cel Puternic, principe elector de Saxonia și rege al Poloniei. O figură de-a dreptul mitologică astăzi. Pe unde m-am învârtit mai apoi, tot peste el am dat.
Se povestește că August (și Frederick) din nobila casă de Wettin era un zdrahon de om cu o putere fizică remarcabilă, pe care îi plăcea s-o arate rupând potcoave de cai în două. C-or fi fost potcoave de cai morți, cine să mai depună mărturie astăzi! Se mai spune că ar fi fost un fustangiu notoriu și c-ar fi umplut Europa cu fii nelegitimi, la fel de zurbagii ca și el. Cea mai exotică favorită ar fi fost o turcoaică pe nume Fatima, iubirea vieții lui. Iar pentru a convinge Șleahta poloneză să-l aleagă rege a trecut la catolicism, spre stupoarea și enervarea propriilor supuși, protestanți cu ștate vechi.
Pe de altă parte, la fel ca orice cap încoronat din vremea lui, ce se respecta, August avea pasiunea colecțiilor. În cazul de față a fost vorba de instrumente științifice, ceva tablouri dar în special porțelanuri. Într-atât îl rodea patima pentru acest aur alb încât se spune că l-ar fi încuiat pe alchimistul Johann Friedrich Böttger într-un castel și nu i-a mai dat drumul până nu a reușit să descifreze secretul producerii porțelanului.
Cât o fi adevăr și cât legendă? Habar n-am, dar nici că-mi pasă prea tare. Eu, călător neobosit și nițel superficial mă mulțumesc să profit de povești și de patimile trecutului, ce stau materializate acum în muzee pline de obiecte frumoase, de cele mai multe ori prea puțin înțelese. Cum ar fi, de exemplu, toate ceasurile, globurile cerești, compendiile, instrumentele de măsurat din vitrinele cabinetului de matematică-fizică. Am avut eu răbdare să citesc toate explicațiile de-acolo, să urmăresc filmulețele care explicau cum trebuie folosite instrumentele? N-am avut. M-am mulțumit să admir doar frumusețea lor intrinsecă. Dar m-ar fi ars degetele să le încerc, într-o sesiune practică.
Gemäldegalerie Alte Meister
Apoi am trecut la explorarea pinacotecii. În Zwinger e expusă doar colecția de picturi a vechilor maeștri, așa că istoria artei se oprește în secolul al 19-lea. Nici un pictor modern pe-aici, ei au fost trimiși la Albertinum, în galeria dedicată noilor maeștri.
Recunosc, pe-aici am trecut și mai repede. Am dat vina pe muzeele pariziene, vizitate cu puțin timp în urmă, care mi-au astâmpărat pofta de picturi pentru ceva timp. În Zwinger am aplicat o altă tactică. Am hoinărit prin galerii într-o plimbare lejeră, iar când o pictură îmi trezea interesul mă opream, să aprofundez impresiile. Iar când emoțiile erau puternice, și condițiile permiteau, imortalizam momentul într-o fotografie.
Dresdener Porzellansammlung
Mai că n-aș fi intrat la colecția de porțelanuri. Mă gândeam c-o să văd aici șiruri interminabile de farfurii, cești și servicii de masă baroce, statuete reprezentând doamne în crinolină și domni galanți în pantaloni colanți. Mare fraieră aș fi fost.
Colecția începută de August cel Puternic se bazează în special pe porțelanuri chinezești și japoneze, aduse în Europa de negustorii Companiilor de Est olandeze și englezești. Sunt și exponate de porțelan de Meisssen, sau porțelan franțuzecc, dar la paritate cu cele orientale. Conform pliantului pe care l-am primit, sălile muzeului expun doar vârful aisbergului. Că din cele peste 20.000 de exponate pot fi admirate câteva sute doar.
Și cât de frumoase sunt ! Pereți întregi, vitrine pline cu vase din toate soiurile de familii de culori: verde, roz, negru, galben, turcoaz. Am plecat de-acolo decisă să-nvăț mai multe despre porțelanurile chinezești.
Una peste alta, mi-a plăcut vizita la Zwinger. Un muzeu pe puterea mea, cât de cât. Care nu m-a copleșit ci m-a încântat cu exponatele sale, unul și unul. Și mi-a deschis pofta de-a cunoaște mai multe lucruri despre preferințele artistico-științifice ale Marilor Electori de Saxonia. De mai aveam o zi la dispoziție, mă încumetam să atac și Palatul Regal unde se află Grünes Gewölbe, locul primei colecții a lui August cel Puternic. Data viitoare, poate.
Fii primul care comentează