Din Germania m-am întors acasă cu un termometru Galileo. L-am zărit pentru prima dată în casa prietenilor pe care îi vizitam și mi-a căzut cu tronc din prima secundă. Recunosc, spre marea mea rușine, că l-am confundat cu o chestie decorativă frumos colorată dar când proprietarii lui mi-au povestit cum funcționează mi-am zis că musai vreau și eu unul. Și i-am bătut la cap până m-au dus la magazinele lor nemțești să-mi cumpăr unul.
Jucăria mea cea nouă se baza pe termoscop, o invenție a lui Galileo Galilei de pe la 1600. Se pare că vestitul călugăr nu studia doar sferele cerești ci și chestii mai pământene, care au ajuns în zilele noastre să-i poartă numele. Așadar, ce este un termometru Galileo ? E un tub de sticlă închis ermetic, umplut cu apă sau alt lichid, în care plutesc câteva buline colorate. Bulinele sunt la rândul lor sfere de sticlă închise ermetic umplute în prealabil cu lichide colorate, pentru efectul estetic.
Fiecare bulină are atârnată dedesupt o mică etichetă de metal care are un dublu scop. Primul ar fi să ne indice nouă o temperatură. Al doilea, să fie o contragreutate pentru bulinele de care sunt prinse. Ideea ar fi ca greutatea bulinei de sticlă + a lichidului colorat din interior + a etichetei de metal să poată fi calibrate cât mai fin posibil astfel încât să difere foarte puțin între ele și nu foarte departe de densitatea lichidului în care plutesc.
Cred că toată lumea mai ține minte de la lecțiile de fizică că un obiect scufundat într-un lichid este tras în jos de propria greutate și împins în sus cu o forță egală cu volumul * densitatea lichidului dezlocuit. E care pe care, dacă greutatea obiectului aruncat în apă e mai mică decât cea a volumului apei dezlocuite, obiectul plutește. Dacă e mult mai mare, se duce la fund ca un bolovan.
Toată șmecheria termometrului lui Galileo se bazează pe faptul că densitatea lichidelor se schimbă proporțional cu temperatura lor și pe principiul zero al termodinamicii. Pe scurt:
- temperatura din camera e aceeași cu cea a lichidului din termometru,
- densitatea lichidului ce înconjoară bulinele de sticlă colorată se schimbă o dată cu temperatura
- datorită calibrării greutății bulinelor, ele coboară sau urcă în tubul de sticlă funcție de o forță proporțională cu volumul și densitatea lichiului dezlocuit.
Termometrul meu are următoarele gradații: bulina neagră pentru 19°C, albastră pentru 21°C, verde pentru 23°C, galbenă pentru 25°C și, în sfârșit, roșie pentru 27°C. Temperatura corectă e dată de bulina care plutește la mijlocul tubului. Bulinele grele se îngrămădesc la bază iar cele mai ușoare la vârful termometrului. Dacă nici una din buline nu de hotărăște să stea la mijloc, temperatura camerei e o medie între bulina ce plutește deasupra grăsunelor și bulina ce plutește dedesuptul slăbuțelor.
Acu bulina verde e la putere. Stă liniștită nițel mai jos de mijlocul termometrului și nu pare prea speriată de bulina albastră ce încearcă să-i ia locul. E semn bun. În casă e cald și bine, e sâmbătă așa că mai am o zi de leneveală în fața mea, s-o petrec așa cum vrea sufletul meu. Să-ți tot vină să trăiești.
Fii primul care comentează