Nürnberg – hai hui prin oraș

De vei ajunge, Călătorule, să ieși la suprafața pământului în piața cea mare din fața lui Hauptbahnhof (gara centrală), după ce te vei fi strecurat prin hrubele metroului ce te-a purtat ca vântul și ca gândul de la Flughafen (aeroport) până aici și după ce te vei fi învârtit în jurul propriei cozi ca să te dezmeticești nițel, să-ți dai seama care-i nordul … care-i sudul … încotro trebuie s-o apuci, te vei izbi cu nasul, negreșit, de zidurile și turnurile roș-întunecat-impunătoare ale bătrânului oraș imperial Nürnberg. Dar, bănuiesc, acest comitet de întâmpinare nu va fi chiar o surpriză pentru tine. Doar de dragul izului acestuia medieval ai plecat de-acasă și-ai bătut atâta drum. 

Te-aș sfătui să nu te lași intimidat de matahala aceea rotunjoară de Frauentorturm ce pare a-ți bara calea. Nu-ți abate pașii din pricina turnului ăstuia, n-o lua de-a lungul zidurilor, prin părculețul amenajat în vechiul șanț de apărare al cetății. Pornește hotărât peste pod, prin poarta numită a femeilor ( oare cartierul roșu din apropiere o avea vreo legătură cu numele turnului și-al porții ? ). În zilele noastre nimeni nu te va mai vămui la intrarea în oraș. Oarecum. În spatele porții vei găsi, parșiv amplasat, Handwerkerhof, mai pe românește Curtea cu artizanat. Acu’ cum ți-e norocul. De vei ajunge dimineața devreme pe-acolo, ai șanse să scapi nevămuit, magazinașele fiind închise toate. Mai târziu însă … tentația de-a îndesa ceva în desagă va fi mare. Dacă nu în desagă, măcar în burtă, pentru că aici îi vei găsi pe faimoșii Bratwurstglöcklein, cârnații cu o istorie ce coboară taman prin anul 1300 și ceva. 

Frauentor – poarta femeilor
Vechiul șanț de apărate al cetății. Acum alei de plimbat cățeii.
Handwerkerhof

După ce vei fi scăpat din capcana asta și te vei fi săturat de cârnați, bere și artizanat îți vei putea continua drumul pe  Königstraße, până în inima orașului. De ești un visător, Călătorule, ți-ai putea închipui că ești unul din negustorii de demult, ce străbăteau drumurile Europei de la nord la sud și înapoi. Căruțele-ți sunt pline de mărfurile Orientului târguite la Veneția, sau poate cu blănuri și chihlimbar arvunit în porturile hanseatice. Nürnberg e așezat taman în drumul caravanelor, de-aici i se trage bogăția.

Nici nu te-ai dezmeticit bine, tot uitându-te le clădirile impunătoare ce străjuiesc drumul, c-ai și ajuns la Lorenzkirche, biserica Sfântului Laurențiu, ce pare a avea ambiția de-a gâdila tălpile îngerilor din cer cu turnurile sale. De-o vei lua tot înainte, pe drumul ce se îngustează puțin, vei ajunge negreșit pe malurile râului Pegnitz. Când treci podul, îndreaptă-ți neaparat privirea spre dreapta pentru a zări zidurile lui Heilig-Geist-Spital (Spitalul Sfântului Duh). Merită să-i dai atenție pentru că e foarte bătrân, a fost construit pe la 1330 și ceva din donația unui consilier putred de bogat pe nume Konrad Groß. Un consilier care a decis să-ți cheltuiască averea pe opere de binefacere, spre disperarea moștenitorilor.  

De aici nu mai ai mult și ajungi în inima orașului, în Hauptmarkt, piața mare a orașului. Aici te va fermeca negreșit cocheta biserică Frauenkirche și fântâna ce pare o turlă de biserică, Schöner Brunnen. De vei nimeri, Călătorule, în zi de târg sau, și mai bine, în perioada Crăciunului, ascute-ți coatele. Vei găsi piața asta ticsită de lume și de tarabe pline cu vrute și nevrute chiar și acum, în zilele noastre, când vremurile de glorie ale negustorilor din Nürnberg au apus demult.

La doi pași de-aici se află și impunătoarea Rathaus, locul de unde patricienii orașului și consilierii decideau soarta cetății. Iar peste drum de primărie vei găsi o altă biserică impunătoare, Sebalduskirche, a sfântului Sebald, patronul orașului.

Königstraße
Lorenzkirche
Heilig-Geist-Spital
Frauenkirche

Dar eu aș zice să nu-ți abați pașii din drum. Nu încă. De vei lăsa în urmă piața mare a orașului și-o vei lua pe străduțele din preajmă, vei avea ocazia să-i cunoști pe fiii faimoși ai Nürnberg-ului. Nu în carne și oase, că nu mai sunt demult printre noi, ci imortalizați în statui de bronz. Toți au trăit în epoca de glorie a orașului ( secolele 15-16 ). De unii probabil vei fi auzit deja, cu alții vei face cunoștință cu această ocazie.

Într-o piațetă, nu departe de Hauptmarkt, îl vei întânli pe Hans Sachs, cizmar dar și meistersinger. Poet considerat de soi pe vremea lui, uitat mai apoi, a fost redescoperit de Goethe. Oare, în afară nemți, îi mai recită cineva poeziile? Dar, de ești cumva meloman, îți vei aminti negreșit de personajul din opera lui Wagner, Maeștrii cântăreți din Nürnberg. El e! salvatorul tinerilor amorezi, Hans Sachs în persoană.

S-ar putea să fi auzit și de Martin Behaim, un cartograf și marinar celebru la vremea lui , despre care se spune c-ar fi fost născut în oraș. Acest personaj a ajuns în slujba regelui portughez João al II-lea Perfectul și se spune că măestria lui în desenarea hărților i-ar fi ajutat pe portughezi în expedițiile de descoperire a lumii. Tot el a meșterit  Erdapfel, pâmântul măr, primul glob terestru ( așa cum îl știm de la lecțiile de geografie ) construit vreodată. Dacă te roade curiozitatea, îl poți vedea la Germanisches Nationalmuseum, tot aici în oraș.

Iar pe Albrecht Dürer toată lumea îl cunoaște, nu cred că ar trebui să insist prea mult, faima lui a depășit toate granițele. Ale timpului, ale Germaniei. E fiul preferat al orașului . Până și aeroportul pe care ai aterizat îi poartă numele. 

Hans Sachs-platz
Monumentul lui Martin Behaim
Monumentul lui Albrecht Dürer
St. Egidienkirche din Egidienplatz

Dacă vei dori să mergi mai departe spre nord, vei ajunge la poalele dealului pe care a fost construit castelul, Kaiserburg. Să nu carecumva să te lași pe tânjală și să nu urci să-l vezi.  A fost cândva castelul preferat al kaiserilor Imperiului Roman de Neam Germanic, timp de sute de ani. Măriile-lor veneau des aici să-și țină dietele și, de bine ce erau tratați, au înzestrat orașul cu o grămadă de charte cu privilegii. De vei fi norocos, Călătorule, vei pune piciorul taman pe urmele pașilor lui Frederic Barbarossa, sau ale lui Carol al IV-lea sau ale lui Maximilian de Habsburg.

Iar după ce-ți vor fi pierit fumurile de mărire, vei putea face cale întoarsă în oraș. Dar mai bine ai lua-o pe alt drum. De pildă, ai putea ajunge în fața lui Tiergärtnertor, poarta în fața căreia se află casa în care a locuit cândva Albrecht Dürer. Iar apoi, luând-o pe Weißgerbergasse, o străduță desprinsă din basme medievale, vei ajunge iarăți la Pegnitz, unde musai trebuie să dai peste un pod și peste o alee care să te conducă la gazda pe care ai arvunit-o în oraș. N-ar fi cazul să te prindă dimineața pe străzi. Mâine vei putea s-o iei de la capăt cu colindatul.

Kaiserburg
Tiergärtnertor
Weißgerbergasse – aleea tăbăcarilor
tot Weißgerbergasse

Iar a doua zi, de te vei scula devreme, Călătorule, o să ai norocul de-a avea întregul oraș doar pentru tine. Te vei putea plimba pe străzi pustii, în liniște și pace. Dacă-ți vei găsi gazdă în prejma lui Weißer Turm ai putea să-ți începi ziua cu o lecție într-ale deliciilor căsniciei, la fântâna Ehekarussell.

Îl vei întâlni aici, din nou, pe Hans Sachs și vei putea încerca să descifrezi un poem de-al său metamorfozat în piatră. Poezia se numește Das bittersüße eh’lich’ Leben, (gustul dulce-amar al iubirii ? ) și e închinată soției sale. Vei zări descrise acolo câteva luni de miere … multe luni de fiere …

Ehekarussell

Pentru că e atât de dimineață, nu-ți mai bate capul, Călătorule, cu nimic. Lasă-te purtat încotro te duc pașii. Bucură-te de liniștea dimineții, de picăturile liniștite de ploaie. Dă ocol, lungește plimbarea cât poți de mult, prin jurul lui Trödelmarkt și Liebesinsel, zona cea mai pitorească a orașului. 

Și nu te mai gândi la proaspăta descoperire, la căsuța cea drăgălașă construită pe-un mic pod în care-ți închipuiai c-ai putea locui. Uită cât poți de repede de ea, în realitate a fost dintotdeauna casa călăului, Henkerhaus. Brrr.

Bucură-te de momentul acesta, când doar un punct negru mititel plutește într-o mare pată albă. Istoria ne-a învățat că poate fi și invers. Chiar aici în Nürnberg; pe vremea războiului de 30 de ani, vremurile în care a început declinul orașului; pe vremea naziștilor, când aveau loc aici congresele partidului și când se decretau de-aici legi rasiale; la sfârșitul războiului, când orașul a fost bombardat crunt și aproape c-a fost ras de pe suprafața pământului. 

Dar iacătă-l, Nürnberg-ul e viu. Iar nemții au ales să-l reconstruiască ca pe vremea epocii lui de aur, cea a renașterii germane.

Trödelmarkt

 

dimineața în preajma lui Tiergärtnertor

dimineața pe Weißgerbergasse

Henkerhaus – casa călăului
Despre AncaHM Articolele 560
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.