Nürnberg – hai hui prin oraș

De vei ajunge, Călătorule, să ieși la suprafața pământului în piața cea mare din fața lui Hauptbahnhof (gara centrală), după ce te vei fi strecurat prin hrubele metroului ce te-a purtat ca vântul și ca gândul de la Flughafen (aeroport) până aici și după ce te vei fi învârtit în jurul propriei cozi ca să te dezmeticești nițel, să-ți dai seama care-i nordul … care-i sudul … încotro trebuie s-o apuci, te vei izbi cu nasul, negreșit, de zidurile și turnurile roș-întunecat-impunătoare ale bătrânului oraș imperial Nürnberg. Dar, bănuiesc, acest comitet de întâmpinare nu va fi chiar o surpriză pentru tine. Doar de dragul izului acestuia medieval ai plecat de-acasă și-ai bătut atâta drum. 

Te-aș sfătui să nu te lași intimidat de matahala aceea rotunjoară de Frauentorturm ce pare a-ți bara calea. Nu-ți abate pașii din pricina turnului ăstuia, n-o lua de-a lungul zidurilor, prin părculețul amenajat în vechiul șanț de apărare al cetății. Pornește hotărât peste pod, prin poarta numită a femeilor ( oare cartierul roșu din apropiere o avea vreo legătură cu numele turnului și-al porții ? ). În zilele noastre nimeni nu te va mai vămui la intrarea în oraș. Oarecum. În spatele porții vei găsi, parșiv amplasat, Handwerkerhof, mai pe românește Curtea cu artizanat. Acu’ cum ți-e norocul. De vei ajunge dimineața devreme pe-acolo, ai șanse să scapi nevămuit, magazinașele fiind închise toate. Mai târziu însă … tentația de-a îndesa ceva în desagă va fi mare. Dacă nu în desagă, măcar în burtă, pentru că aici îi vei găsi pe faimoșii Bratwurstglöcklein, cârnații cu o istorie ce coboară taman prin anul 1300 și ceva. 

După ce vei fi scăpat din capcana asta și te vei fi săturat de cârnați, bere și artizanat îți vei putea continua drumul pe  Königstraße, până în inima orașului. De ești un visător, Călătorule, ți-ai putea închipui că ești unul din negustorii de demult, ce străbăteau drumurile Europei de la nord la sud și înapoi. Căruțele-ți sunt pline de mărfurile Orientului târguite la Veneția, sau poate cu blănuri și chihlimbar arvunit în porturile hanseatice. Nürnberg e așezat taman în drumul caravanelor, de-aici i se trage bogăția.

Nici nu te-ai dezmeticit bine, tot uitându-te la clădirile impunătoare ce străjuiesc drumul, c-ai și ajuns la Lorenzkirche, biserica Sfântului Laurențiu, ce pare a avea ambiția de-a gâdila tălpile îngerilor din cer cu turnurile sale. De-o vei lua tot înainte, pe drumul ce se îngustează puțin, vei ajunge negreșit pe malurile râului Pegnitz. Când treci podul, îndreaptă-ți neaparat privirea spre dreapta pentru a zări zidurile lui Heilig-Geist-Spital (Spitalul Sfântului Duh). Merită să-i dai atenție pentru că e foarte bătrân, a fost construit pe la 1330 și ceva din donația unui consilier putred de bogat pe nume Konrad Groß. Un consilier care a decis să-ți cheltuiască averea pe opere de binefacere, spre disperarea moștenitorilor.  

De aici nu mai ai mult și ajungi în inima orașului, în Hauptmarkt, piața mare a orașului. Aici te va fermeca negreșit cocheta biserică Frauenkirche și fântâna ce pare o turlă de biserică, Schöner Brunnen. De vei nimeri, Călătorule, în zi de târg sau, și mai bine, în perioada Crăciunului, ascute-ți coatele. Vei găsi piața asta ticsită de lume și de tarabe pline cu vrute și nevrute chiar și acum, în zilele noastre, când vremurile de glorie ale negustorilor din Nürnberg au apus demult.

La doi pași de-aici se află și impunătoarea Rathaus, locul de unde patricienii orașului și consilierii decideau soarta cetății. Iar peste drum de primărie vei găsi o altă biserică impunătoare, Sebalduskirche, a sfântului Sebald, patronul orașului.

Iar a doua zi, de te vei scula devreme, Călătorule, o să ai norocul de-a avea întregul oraș doar pentru tine. Te vei putea plimba pe străzi pustii, în liniște și pace. Dacă-ți vei găsi gazdă în preajma lui Weißer Turm ai putea să-ți începi ziua cu o lecție într-ale deliciilor căsniciei, la fântâna Ehekarussell.

Îl vei întâlni aici, din nou, pe Hans Sachs și vei putea încerca să descifrezi un poem de-al său metamorfozat în piatră. Poezia se numește Das bittersüße eh’lich’ Leben, (gustul dulce-amar al iubirii ? ) și e închinată soției sale. Vei zări descrise acolo câteva luni de miere … multe luni de fiere …

Pentru că e atât de dimineață, nu-ți mai bate capul, Călătorule, cu nimic. Lasă-te purtat încotro te duc pașii. Bucură-te de liniștea dimineții, de picăturile liniștite de ploaie. Dă ocol, lungește plimbarea cât poți de mult, prin jurul lui Trödelmarkt și Liebesinsel, zona cea mai pitorească a orașului. 

Și nu te mai gândi la proaspăta descoperire, la căsuța cea drăgălașă construită pe-un mic pod în care-ți închipuiai c-ai putea locui. Uită cât poți de repede de ea, în realitate a fost dintotdeauna casa călăului, Henkerhaus. Brrr.

Bucură-te de momentul acesta, când doar un punct negru mititel plutește într-o mare pată albă. Istoria ne-a învățat că poate fi și invers. Chiar aici în Nürnberg; pe vremea războiului de 30 de ani, vremurile în care a început declinul orașului; pe vremea naziștilor, când aveau loc aici congresele partidului și când se decretau de-aici legi rasiale; la sfârșitul războiului, când orașul a fost bombardat crunt și aproape c-a fost ras de pe suprafața pământului. 

Dar iacătă-l, Nürnberg-ul e viu. Iar nemții au ales să-l reconstruiască ca pe vremea epocii lui de aur, cea a renașterii germane.