Cam la două ore de mers cu feribotul din Rodos, foarte aproape de coasta Turciei, se află una din cele mai pitorești insule din Dodecanez, Symi. Dacă ajungeți pe aproape ar fi păcat să nu o vizitați. Punctele de interes ale insulei sunt orașul cu același nume şi mânăstirea Panormitis. Noi le-am vizitat pe amândouă, alegând o excursie organizată de o agenție locală din Rodos. Vizita ne-a ocupat aproape întreaga zi.
Orășelul Symi e diferit de celelalte așezări ale insulelor grecești. E așezat într-un amfiteatru natural iar casele lui nu sunt albe ci vopsite în frumoase culori pastelate. Privesc toate spre mare cu geamurile bine puse în evidență, ochi atenți la spectacolul din port.
Insula era foarte prosperă în secolul al XIX-lea și mult mai populată decât e astăzi. Bogația îi era asigurată de două îndeletniciri: construcția navelor și pescuitul bureților. Povestea bureților mi s-a părut foarte interesantă și am aflat-o într-un magazin ce vindea tot felul de bureți. In secolul al XIX-lea a avut loc, datorită lor, un fel de goană după aur – citește bureți. Oamenii au făcut averi mari din comerțul cu aceste vietăți curioase ale mării. In acea perioadă s-au construit multe din casele si vilele ce se mai pot admira astăzi. Dupa ce zăcământul a fost secătuit, insula a decăzut, iar locuitorii s-au împrăștiat care încotro. In zilele noastre insula și-a revenit datorită turismului, iar populația submarină de bureți a început să renască și ea.
In mod tradițional, culegerea bureților de pe fundul mării era făcută prin scufundare liberă. Adică un om, ajutat de o piatră, se arunca în apă și se scufunda până la 20 m adâncime de unde culegea și aducea la suprafață câți bureți putea. Durata de timp cât puteau să-și țină respirația era uimitoare. Se povestește că ar fi existat scufundători care puteau rămâne sub apa și o jumătate de ora. Mie uneia mi se pare un mit. Pe vremea boomului însă, scafandrii foloseau un echipament inventat de Augustus Siebe, care le permitea o mai bună vizibilitate în apă, o mai mare autonomie și posibilitatea de a se scufunda mai adânc. 
Bureti pentru toate felurile de piele
Mânăstirea Panormitis este închinată Sfântului Arhanghel Mihail, protectorul marinarilor. Cunoscătorii vin aici cu mături. Da, mături obișnuite , din acelea cu care faci curat prin casă. Legenda spune că Sfântului Mihail îi cam place curățenia iar călugării l-au auzit cum mătura noaptea prin mânăstire. Ca sa te pui bine cu Patronul, îi aduci ca ofrandă ceea ce-și dorește. In plus, odată preluate la mănăstire, măturile Sfântului Mihail primesc puteri vindecătoare. Există credința puternică că, dacă te lași măturat cu una din ele, te vei lecui de toate bolile.
Am văzut si eu pelerinii sosind cu ofrandele în cauza. Am văzut cum e și cu măturatul. In cazul în care nu ai venit pregătit, poți cumpăra o mătură de la călugării din mânăstire. Mânăstirea are foarte multe anexe în care am înțeles că sunt găzduiți și oaspeți laici, nu sunt rezervate doar călugărilor. Bisericuța nu este mare, curtea mânăstirii la fel. Cu greu fac față puhoaielor de turiști care o asaltează.
Fii primul care comentează