Cred că punciurile degustate astă iarnă, pe când cutreieram prin Viena în căutare de podoabe pentru bradul de Crăciun, au deșteptat cumva în mine Gospodina Adormită din Bucătăria Nefolosită. Ușoara amețelă simțită atunci, la atingerea catifelată, fierbinte, aromată a licorii ce-ți încălzea sângele în vine precum sărutarea lui Făt Frumos, m-a făcut să-mi doresc, pentru prima dată de când umblu brambura prin lume, să-ncerc și eu să prepar acasă ce-am gustat departe de casă, în cazul de față fiind vorba, desigur, de punci (îmi cunosc puterile în ale gătitului, de chestii prea complicate nu mă apropiu). Așa că nelipsita cafea de dimineață, singurul lucru gătit prin bucătăria mea ( nu, nu glumesc, factura mea la gaze e de 1 leu pe lună) și-a găsit concurență în punciul de seara. După oboseala zilei, ce poate fi mai frumos decât să te culcușești în locul preferat, să te uiți la un film sau să citești ceva interesant sorbind agale din punciul proaspăt preparat. Sau doar să te cufunzi în tine însuți, să uiți toate neplăcerile de la serviciu și să visezi cu ochii deschiși la toate lucrurile frumoase ce nu se vor întâmpla niciodată.
Ei, dar toate-acestea se întâmplau astă iarnă, când afară sufla viscolul, ziua era scurtă și timpul dedicat visării era lung. Acu că a sosit primăvara trebuia schimbat macazul. Spre totala mea surpriză, revelația excursiei din Maroc nu au fost tăbăcăriile din Fes sau zellijurile moscheilor și palatelor, ci faptul că am căzut la pace cu miraculosul, nemaipomenitul, mult lăudatul fruct pe nume avocado. Am încercat să mă împrietenesc cu el de-atâtea ori … Am încercat să-l consum așa cum l-a lăsat Dumnezeu, să-l ascund prin salate, să-l fac pastă și să-l amestec cu alte ingrediente pentru a-l întide pe pâine, câte și mai câte, dar am eșuat lamentabil de fiecare dată. N-am reușit nicicum să mă împac cu gustul lui.
Asta până să ajung în Marrakesh. Acolo s-a produs revelația. Acolo am descoperit sucul de avocado. O doamnă de la masa noastră tocmai comandase un jus d’avocat (fără nici o legătură cu respectabilii apărători ai legii). Arăta foarte apetisant, verde deschis, gros, spumos. Reticența mea era mare. După atâtea încercări nereușite nu-mi venea să cheltui dirhamii pe așa ceva. Dar încurajările din jurul meu m-au ajutat să mă avânt în necunoscut. A fost dragoste la prima degustare. Răcoritor, cu gust discret și nu prea dulce se potrivea perfect cu prăjitura din farfuria mea. Așa că m-am întors acasă cu o nouă descoperire gastronomică, și cu dorința de-a repeta experimentul. De data asta voi scoate blenderul de la naftalină și sunt hotărâtă să caut cât mai multe rețete pe internet.
Am luat-o încetișor , cu cele mai simple combinații și iată ce-a ieșit din :
1 avocado copt, curățat de coajă
1.5 pahare de lapte proaspăt
2 lingurițe de zahăr
un strop de sare
Se amestecă toate în blender și se servește rece
sau
1 avocado
o jumătate de cană de iaurt
o jumătate de cană de suc de portocale
miere după gust
puțină gheață pentru cine vrea să se răcorească.
Mmmm … parcă nu e fa fel de bun ca cel din Maroc. Trebuie să mai exersez. Următoarea etapă e să-l combin și cu alte fructe. Poate o banană, poate căpșuni …
Fii primul care comentează