Vai, vai ce s-a întâmplat cu frumoasele clădiri monocolore ale Bucureștiului? Unde le-a dispărut frumusețea clasică, eleganța, sobrietatea? Cum de s-au lăsat împopoțonate, precum niște cocote deșănțate, în culori atât de stridente? S-au lăsat oare amăgite de stridența vremurilor moderne? Și-au amintit oare că străbunele lor de pe tărâmuri elene erau pictate la fel ? Cam astfel de gânduri s-au strecurat prin mintea mea buimăcită când am dat cu ochii de Cercul Militar Național, sâmbată seara, în plin festival al luminilor.
Am nimerit la Spotlight Festival, primul de acest fel organizat în București, la spartul târgului, în ultima zi. Timp de trei zile, de joi până sâmbătă , între opt și jumătate seara pâna la miezul nopții Calea Victoriei a devenit pietonală, între Palatul Regal și Piața Națiunilor Unite. A devenit în același timp loc de întâlnire pentru jumătate din bucureșteni. Cu mic, cu mare ne-am înghesuit de zor pentru a vedea clădiri machiate, pendule colorate ce dansau în întuneric, norișori luminoși, o pădure de neoane răsărite lângă Banca Națională, tot felul de proiecții pe clădiri.
Dacă mi-a plăcut? Și da, și ba.
Nu mi-au plăcut stridențele proiecțiilor. Nu m-a impresionat prea tare nici pădurea de neoane.
Mi-a plăcut în schimb atmosfera de sărbătoare, lumea bine dispusă în ciuda înghesuielii insuportabile. Mi-a plăcut bucuria copiilor în fața pendulelor colorate și a norișorilor de gaz ce pufneau ca niște gheizere din pavajul pieței.
Dar cel mai tare și mai tare m-a impresionat corabia fantomatică ce-a acostat pe cheiul Dâmboviței noastre. La sfârșitul plimbării, ne-a așteptat o minunată corabie cu pânze, ce părea gata să-și primească călătorii, să-și desfacă velele și să pornească în necunoscut. Ce dacă lemnul carenei, catargul semeț, pânzele erau doar stropi de apă? Ce dacă măreața noastră corabie era doar o fântână arteziană?
Călătorii frumoase se pot face și cu ajutorul imaginației.
Fii primul care comentează