The Stones of Florence de Mary McCarthy
Care mi-a plăcut de ⭐⭐⭐⭐★
Această carte am citit-o după ce m-am întors din Florența, numai bine pentru a-mi compara propriile impresii cu cele ale unei persoane ce-a iubit orașul, l-a cunoscut mult mai bine decât mine și s-a priceput să-și aștearnă impresiile atât de frumos pe hârtie.
Am aflat din ea multe informații interesante despre istoria orașului – de la începuturile lui romane până în zilele noastre – într-un mod cât se poate de plăcut, foarte diferit de tonul sec al unui istoric. Grosul cărții se concentrează însă pe Renaștere, o invenție florentină, și pe cei care au contribuit la apariția și dezvoltarea ei.
The Florentines, in fact, invented the Renaissance, which is the same as saying that they invented the modern world – not, of course, an unmixed good. Florence was a turning-point, and this is what often troubles the reflective sort of visitor today – the feeling that a terrible mistake was committed here, at some point between Giotto and Michelangelo, a mistake that had to do with power and megalomania, or gigantism of the human ego.
❁❁❁
In daring, the Florentines excelled; that is why their architecture and their sculpture and much of their painting have such a virile character.
❁❁❁
The idea of painting as an inescapable nemesis is behind Oscar Wilde’s The Picture of Dorian Grey – a story of a diabolical pact; and speaking in this same vein, a Florentine recently remarked that the pictures in the Uffizzi had grown ugly from looking at the people who looked at them.
Eu una nu am auzit de Mary McCarthy până acum, nu cred c-a fost tradusă la noi. E o autoare americană, ce-a trăit între anii 1912 și 1989 și a scris în special proză scurtă și eseistică. Poate mă voi încumeta să mai citesc ceva de ea… Când voi pleca la Veneția, văd printre scrierile ei și o carte cu titlul Venice Observed.
Fii primul care comentează