Cei de la FamilySearch se prezintă ca o organizație non-profit ce oferă tot felul de servicii legate de studiile genealogice. Pun la dispoziția doritorilor articole în care te învață una-alta, au aplicații software ajutătoare și, cel mai important lucru dintre toate, oferă acces la date genealogice: recensăminte, registre de naștere, căsătorie, deces, botezuri, … Este oblăduită de Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, mai simplu spus de biserica mormonă, ce-și are sediul central în statul Utah din Statele Unite ale Americii. Organizația funcționează pe lângă Departamentul de Istorie a Familiei al bisericii, și-a fost înființată în anul 1894.
În prezent FamilySearch deține cea mai mare colecție de înregistrări genealogice din lume.
Cunoașterea strămoșilor e pentru mormoni un fel de obligație religioasă. Conform credinței lor legăturile de sânge dintre oameni sunt eterne, continuă și după moarte. O familie nu e formată doar din membri ei actuali, ce trăiesc la un moment dat în timp, ci îi cuprinde și pe strămoșii decedați. Ceremoniile religioase, pregătirile ce sunt făcute în așteptarea celei de-a doua veniri a lui Isus Hristos nu se fac doar pentru cei vii ci trebuie musai să-i includă și pe strămoși. De aceea e foarte important să-i și cunoști. Am impresia că au ambiția de a ajunge până la Adam și Eva.
De cel puțin 100 de ani încoace, mormonii s-au apucat să adune informații genealogice din toate sursele pe care au putut pune mâna, din întreaga lume, și să le stocheze. Mă gândesc că la începuturi arhiva aceea era pe hârtie, dar în zilele noastre e stocată pe microfilm. Milioanele de microfilme sunt ținute în condiții optime într-un „seif” săpat în stâncă, nu departe de Salt Lake City, într-un tunel săpat în muntele Granite Mountain. Începând cu anul 1999, biserica a trecut la digitalizarea microfilmelor și a început să pună înregistrările la dispoziția doritorilor prin Centrele de istorie a familiei, precum și online pe site-ul FamilySearch. Mi se pare uimitor cum reușesc unii să îmbine tradiția religioasă cu ultimul răcnet într-ale tehnologiilor.
Din fericire, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă nu e defel egoistă și oferă informațiile tuturor, pe gratis. Doritorul trebuie doar să-și deschidă un cont pe site-ul lor. Eu una n-am rezistat tentației. Platforma pune la dispozie și alte jucării: poți să-ți construiești de exemplu propriul arbore genealogic, poți apela la încredere la înțelepciunea într-ale genealogiei îngrămădită în secțiunea lor wiki. Are și Romania pagina ei wiki
Iacătă și minunatul meu arbore evantai
Primul lucru pe care l-am făcut însă după ce mi-am deschis contul a fost să mă reped la secțiunea Search. Speram să găsesc și eu ceva interesant despre moșii mei. Am constatat cu această ocazie că există două soiuri de arhive digitale: unele indexate și altele neindexate. În primul caz informațiile de pe microfilm (sau de pe copia lui digitală) au fost trecute într-o bază de date, ușurând astfel foarte-foarte mult procesul de căutare. În al doilea caz sunt puse la dispoziție doar fotocopiile digitale. Amărășteanul trebuie să descifreze singur ce scrie pe documentul respectiv. Muncă de chinez bătrân.
Iacătă cum arată o bază de date indexată – completezi în partea stângă filtrele de căutare și apeși pe buton. Partea proastă e când nu-ți întoarce nimic.
Din păcate, România românilor nu e prea bine reprezentată în arhivele mormone. Am încercat căutări după toate criteriile ce mi-au trecut prin minte: după denumirea ungurească, nemțească, românească a orașelor de baștină ale moșilor mei, după tot felul de combinații de nume de familie. Ba m-am chinuit și cu ceva arhive neindexate de mi s-au bulbucat ochii ca la melci. Eforturile mele au fost în zadar, n-am găsit absolut nimic. Succes zero până în acest moment.
Asta e, aștept vremuri mai bune.
1 Trackback / Pingback