Când, la anul 7031 după facerea lumii sau 1523 după Cristos, capul boierului Luca Arbure se rostogolea sub securea călăului la curtea domneasca de la Hârlău, mormântul său era demult pregătit pentru a-i primi trupul ostenit. Îl rostuise cu mult timp în urmă, încă din 1502 după ce cumpărase satul Solca și se hotărâse să-și construiasca aici curte boierească și o biserică în care să odihnească, până la judecata cea mare, toți cei născuți în neamul său. Pisania de deasupra intrării ne povestește cum au decurs lucrurile.
Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului domn, Io Ștefan-Voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al țării Moldovei, pan Luca Arbure, pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului Arbure, pârcălabul Neamțului, a binevoit cu bunăvoință și curată și luminată inimă și cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul domnului său, a început a zidi casa aceasta, întru numele Tăierii cinstitului și slăvitului prooroc înainte mergător Ioan Botezatorul, și a început în anul 7010 luna aprilie 2, s-a sfârșit in acelasi an, luna august 29.
S-au mai scurs însă douăzeci de ani până la moartea boierului. Intre timp fusese făcut hatman de către Bogdan cel Orb, fiul și urmașul lui Ștefan cel Mare, a cărui mână dreaptă fusese. La moartea voevodului după 13 ani de domnie, hatmanul Arbure se afla în fruntea Divanului ce avea să conducă țara până când domnia putea fi preluată de Ștefăniță, fiul încă nevârstic al lui Bogdan.
Din pricina firii năbădăioase a acestui Ștefăniță avea să-și găsească sfârșitul boierul nostru. Pentru că, deși moștenise o mare parte din calitățile bunicului său, nu a reușit ca acesta să câștige loialitatea boierilor moldoveni. Dimpotrivă, și-a acuzat vechii sfetnici de trădare și le-a retezat capetele. Așa a pierit Luca Arbure, acuzat fiind de hiclenie, iar nu după mult timp au pierit la fel și doi băieți ai săi. Au mai trecut încă patru ani de la moartea hatmanului pînă când boierii moldoveni au reușit să scape de Ștefăniță-vodă. Se spune că, la îndemnul lor, Doamna Stanca l-ar fi otrăvit în cetatea Hotinului.
Cine știe cum am judeca lucrurile astăzi, cu mintea noastră de acum, dacă am putea fi martori ai întâmplărilor de atunci. Poate i-am da dreptate lui Vodă, poate boierilor nemulțumiți. Cine știe, vremurile și oamenii se schimbă ușor. Ceea ce a rămas însă neschimbată este ctitoria boierului Arbure, frumoasa biserică pictată din inima Bucovinei.
Pictura exterioară a fost comandată în 1541 de Ana, sora ctitorului, lui Dragosin zugrav, fiul popei Coman din Iași, care a reușit să facă o lucrare nemaipomenită. Tot atunci a fost refăcută și fresca interioară, cea inițială fiind distrusă în urma unui raid turcesc. Neavând însă ziduri de mănăstire care să o protejeze, picturile exterioare ale bisericii au fost aproape șterse de ploile, vânturile și zăpezile secolelor ce au urmat. Astăzi putem ghici frumusețea de odinioară din poveștile înfățișate pe peretele de apus și din frescele din interior. In ultimii ani au fost făcute lucrări serioase de restaurare a picturii interioare.
Nu vă pot spune mare lucru despre ceea ce povestesc frescele bisericii. Nu am avut niciodată timp și răbdare să le descifrez. Vă pot însă invita să priviți câteva fotografii care, poate, vă vor îndemna să mergeți la Arbore să le vedeți cu ochii voștri și să vă convingeți de măiestria meșterilor de odinioară.
Fii primul care comentează