Viata si vremurile lui Michael K de J.M. Coetzee
mi-a plăcut de ⭐⭐⭐⭐★
Michael K e un simplu grădinar. S-a născut cu o buză de iepure și cu un ușor handicap mental. Mama lui a slujit toată viața făcând curățenie pe la casele celor mai bogați și mai norocoși decât ea, iar tatăl nu apare nicăieri în povesire. Locul tatălui l-a luat orfelinatul unde a fost abandonat de mic și unde a învățat ceva carte, nu prea multă pentru că nu-l ducea mintea. Cel puțin asta era părerea celorlalți despre el, că e cam prostănac, cu mintea puțin dusă. E și părerea noastră desigur, pentru că spre aceasta concluzie ne conduc primele pagini ale cărții lui J.M Coetzee „Viața și vremurile lui Michael K”. Ne-o vom schimba pe parcurs.
Și pentru că acțiunea cărții se petrece în Africa de Sud ne-am putea închipui că Michael K e negru, chiar dacă povestea nu conține nici o aluzie la rasa sau la culoarea pielii protagoniștilor. Și pentru că la data la care a fost scrisă cartea (1983) în Africa de Sud mai erau încă în vigoare legile apartheid-ului nu-i mare mirare că autorul și-a plasat povestea în mijlocul unui posibil război civil. Unul dur, urât, plin de revolte, arme, interdicții, atentate, lagăre, insurgenți. Unul care, odată început, își trăiește viața independent parcă de dorința și voința celor care l-au pornit, sfărmând destine, vieți omenești, speranțe. Un război care scoate la iveală tot ce-i mai rău în oameni.
Nici Michael K nu e cruțat, chiar dacă spune oricui vrea să-l asculte că această luptă nu e și a lui. Că nu îl privește. E prins și el până la un punct, vrând nevrând, în șuvoiul istoriei care-l obligă să se supună legilor societății omenești, stâmbe și absurde de multe ori, să îndure cruzimea lagărelor, iar când se hotărăște să se îndepărteze de toți și de toate, să lupte pentru supraviețuire în mijlocul sălbăticiei. La final găsește o portiță de scăpare. Relele prin care e nevoit să treacă nu fac decât să-l întărească, să-l transforme dintr-un om șovăielnic într-unul de neclintit în hotărârea lui de a-și urma calea. Pentru că, undeva în timpul „muncilor” sale, a răsărit o mlădiță de Rai în mintea și în sufletul lui Michael K, o viziune a unui adevăr simplu de la începutul timpurilor ce merita îngrijit și cultivat cu grijă. Și odată sămânța încolțită nu putea fi lăsată de izbeliște.
Oare doar cei săraci cu duhul sunt grădinari pricepuți?
Fii primul care comentează