Excursia noastră de-o zi, de-a lungul și mai ales de-a latul insulei Corfu, ne-a adus și în Paleokastritsa. Aveam în plan să luăm masa de prânz la o tavernă de aici și după aceea să facem ture pe mare cu bărci mici, în căutare de grote albastre.
Autocarul ne-a debarcat pe marginea unuia din multele golfuri garnisite cu taverne cu care se laudă stațiunea Paleokastritsa. Toată lumea s-a prezentat la mesele ce ne-așteptau, ghizii noștri aranjaseră deja șustele cu restaurantul cu pricina. Mai puțin eu. Când am văzut marea aceea incredibil de frumoasă, am uitat de foame, am uitat de sete și-am trecut la program de înnot. După ce-am scăpat de pietrele de la margine, m-am lăfăit de una singură într-o piscină de smarald, mare cât zece piscinuțe de București. Boierie. Cu greu m-am dezlipit de ea.
Plimbarea cu bărcile nu mi-a plăcut cine știe ce. Am patrulat de-a lungul coastei, până la un alt golf, unde ne aștepta autocarul. Am văzut de pe mare multe alte locuri de plajă, plus o mulțime de pietroaie pe care marinerul nostru ni le prezenta ca pe niște curiozități, un crocodil (?), un cap de bufniță (?) – de fapt nu mai țin minte ce animale erau, pesemne nu m-au impresionat prea tare. Am intrat și în vreo două grote mititele cu apă albastră. Nimic deosebit, ar fi fost cu mult mai interesante dacă ne-am fi putut bălăci nițel în ele.
Apoi am debarcat din bărci, ne-am îmbarcat în autocar și-am plecat mai departe. Urma să urcăm la Bella Vista, un loc renumit pentru panorama ce-o oferă, să inspectăm golfurile și de la înălțime. Drumul ne-a dus obligatoriu prin Lakones, un vechi sat lipit de peretele muntelui, la 180 m înălțime deasupra stațiunii Paleokastritsa. Aici am verificat măestria șoferului. Există un singur drum în Lakones și e lat cât un măgar cu două boccele în spinare. La un moment dat am avut impresia că autocarul se va înțepeni între două case, dar nu, a scăpat cu fața curată și de data asta.
În parcarea de la Bella Vista nu am stat mai mult de zece minute, noroc cu fumătorii ce trăgeau de timp. Am țăcănit din aparatele foto, ne-am minunat de frumusețea mării și gata, am plecat.
Însă înainte de-a fi expediați fiecare pe la hotelul său am făcut popas pentru ușurarea pungilor într-un magazin plin cu de toate, așa cum e bunul obicei al excursiilor organizate. Dar n-a fost nici un bai pentru că aici am prins eu gust de dulceața de kumquat. După ce m-am întors acasă mi-a părut rău că n-am luat mai multe borcane.
Fii primul care comentează