Champagne

E sâmbătă după amiază, soarele prăjește nițel mai domol, așa ca la sfârșit de august, iar eu stau comod pe scaunul unui microbus ce ne poartă hai-hui, printre dealuri domoale presărate cu vii cât vezi cu ochii.  Pletele îmi flutură în vânt (microbusul are și o porțiune descoperită), căștile îmi susură în urechi povești despre Champagne. Alături de mine, un australian, doi francezi mai copți, un tânăr peruan însoțit de-o franțuzoaică, plus trei  italieni încă și mai tineri. Noroc cu franțuzoaica, astfel eram singura prințesă doritoare de șampanie din grup. Dar așa, m-a scăpat de rușine. Probabil v-ați prins deja, scopul final al excursiei noastre e să dăm gata câteva sticle de specialități spumante, din acelea cum numai în Champagne se pot face, undeva prin pivnița unui producător local.

Dar momentul culminant mai avea de așteptat nițel, spre disperarea tinerilor italieni ce întrebau șoferul din zece în zece minute … „Da’ când ajungem odată !!! „. Întâi și întâi trebuia să învățăm câte ceva despre istoriile locului, despre strugurii din soiurile Chardonnay, Pinot noir, Pinot Meunier, despre minunatul pământ roditor și clima nemaiîntâlnită, principalii vinovați pentru calitatea deosebită a șampaniei. Am mai aflat câte ceva despre complicatele clasificări franțuzești, despre ce-nseamnă Grand CruPremier Cru … despre cât trebuie să „crească” o șampanie pentru a fi considerată demnă de băut.

Gata, am ajuns. Domnul Rene Fresne ne întâmpină în poarta casei, după care ne conduce prin toată gospodăria explicând într-una. Are un mare chef de vorbă, ca un francez veritabil, spune tot ce știe, răspunde la toate întrebările, e amabil, deschis, simpatic.  Ne arată viile familiei, aparatele pe care le folosește, ne explică întreg procesul tehnologic. Spre rușinea mea, totul mi-a intrat pe o ureche și mi-a ieșit pe alta. Eu am reținut doar că însoțitorul nostru este deja a cincea generație care stăpânește locurile și afacerea. E un mic producător, ne-a spus cam câte sticle produce pe an dar am uitat, și toată producția lui, clasificată în Premier Cru, e cumpărată de restaurante și clienți privați cu care are înțelegeri prealabile. S-a mai lăudat că sticlele lui sunt marcate cu RM, adică Récoltant-Manipulant, ștampilă ce atestă că vinurile lui sunt de soi, din struguri crescuți în viile lui, prelucrate în gospodăria lui. Zău c-aș fi dat viața mea de corporatist pentru a sta în papucii lui.

Apoi ne-am așezat la masă. Gazda noastră a pus la bătaie o sticlă de Carte Blanche plus una de Carte d’Argent ce s-au topit cu o viteză uimitoare, mai ales din pricina mult însetaților tineri italieni.

Zicea acolo în pliantul aflat la îndemână despre

  • Carte Blanche – că ar fi făcut în principal din Pinot Meunier. Că e de un galben strălucitor cu o aromă florală proaspătă, care ne va seduce prin dinamismul său. Numai potrivită pentru a acompania o prăjitură.

iar despre surioara ei

  • Carte d’Argent – că ar fi un amestec de Pinot Noir și Chardonnay, cu o robă aurită foarte strălucitoare și elegantă, cu o aromă ce-ți rămâne pe limbă pentru mult, mult timp. Ideal pentru a acompania mâncărurile cu pește sau crustacee.

Limbile s-au dezlegat, companionii mei s-au dovedit a nu fi total habarniști, ca mine. Toată lumea s-a declarat mulțumită de calitatea șampaniei, drept pentru care la plecare a achiziționat cel puțin o sticlă.

Cât despre mine și relația mea strict personală cu șampania …, am rămas ferm convinsă că domnul René Fresne tocmai a stricat niște orz pe o gâscă.

Pauză la moara de la Verzenay – pe-ici se face șampanie Grand Cru

Mai trebuia așteptat ceva până la cules
Trandafirii de la capăt de rând nu sunt de decor. Fiind mai sensibili, se îmbolnăvesc primii, așa că viticultorii au timp să ia măsuri pentru a proteja via
Sermiers – am ajuns în sfârșit la destinație
În gospodăria lui Rene Fresne – cel ce-a pus sticlele de șampanie la bătaie

Mașina de întors sticle
În pivnița casei, cea moștenită din moși strămoși. Sticlele erau stivuite cu schepsis, astfel ca oricare să poată fi scoasă din stivă, fără a le deranja pe vecine. Sistemul a fost pus la punct în vechime, când sticlele erau proaste și explodau. Cu metoda asta, se putea scoate rămășițele din stivă și pune o altă sticlă în loc.
Distracția poate începe

Reclama casei
Despre AncaHM Articolele 562
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.