
Se întâmpla duminica trecută, pe la prânz, când am ajuns și eu, în sfârșit, la o expoziție de animăluțe. Nu știu cum se face dar de obicei aflu de ele doar după ce se s-au terminat, și mor de ciudă că nu le-am prins. De data asta am fost pe fază. Vorba vine, m-a anunțat Magda, m-a luat pe sus și m-a dus la Romexpo, pavilionul F (de la feline, bineînțeles), la SofistiCat.
Așadar am nimerit la o expoziție de pisici. Și ce mai pisici ! Aristocrate toate, cu acte doveditoare că provin din strămoși faimoși, unele mari cât niște tigrișori, unele bondoace de la cap până în vârful cozii, altele silfide. Blănițele străluceau curate, pieptănate, coafate. Zăreai acolo pisici în tot felul de culori. De la alb imaculat până la negrul cel mai întunecat, tigrate, pătate, punctate ca niște mici gheparzi, galbene, portocalii, chiar și albastre. Până și lungimea blănițelor diferea considerabil. Unele pisicuțe erau ghemotoace pufoase, altele veniseră în pielea goală.
In pavilionul F era mare vânzoleală doar printre vizitatorii ce se înghesuiau care mai de care în fața exponatelor ce leneveau în cuști. Lume multă, căldură mare, aer puțin. Exponatele zăceau toropite de somn și de plictiseală în culcușuri care mai de care mai șmechere. Marea majoritate ignorau cu desăvârșire atențiile spectatorilor. Ba stăteau cu ochii pe stăpânii lor, ba dormeau de-a dreptul, pe pernițe, în hamace, chiar și în ghiveci. Singurele pisicuțe supărate erau cele ce fuseseră deranjate din picoteală pentru a fi prezentate arbitrilor.
A fost prima data când am participat la o expoziție de pisici și nu mă așteptam la atâtea varietăți. Am înțeles că tot englezii sunt responsabili pentru inventarea expozițiilor de acest fel, precum si pentru crearea a tot felul de rase noi. Asta după ce-au terminat de aranjat cățeii și caii. Din păcate n-am reținut prea multe lucruri din multele denumiri de rase ce-au fost prezente la Romexpo. Am ținut minte pisica Sfinx desigur, e cea fără blaniță. Am mai remarcat o Norvegiană de Pădure, cu care m-aș fi întors acasă. Și mi-a căzut cu tronc o englezoaică albă cu firișoare de blăniță gri , ce mi-a tras o ocheadă scurtă, cât să mă îndrăgostesc iremediabil, înainte de a se culcuși în coșuleț.
Concluzia cu care am plecat de la SofistiCat a fost că tare bine mai e să fii pisică aristocrată. Nu știu cum să fac pentru ca în viața viitoare să mă reincarnez și eu într-una.
Fii primul care comentează