Lacul Sfânta Ana – ziua a patra în Țara secuilor

Am pornit la drum dis de dimineață, să fi fost opt fără câteva minute. Era cam devreme pentru o zi de duminică, dar cine se scoală de dimineața speră să facă fotografii frumoase. N-aveam de mers mulți kilometri de la Băile Tușnad până la lacul Sfânta Ana, dar auzisem că drumul nu era tocmai bun. În plus doream să ajung devreme pentru a evita înghesuiala și pentru a prinde negurile ce se aștern dimineața pe lac. Ziua promitea să fie frumoasă, însorită și caldă.

Până la Bixad șoseaua a fost ca-n palmă. Cum am ieșit însă din drumul principal a început prăpădul. Nu știu ce păzește primarul. Lucrurile au revenit la normal abia când am cotit-o pe ultimii 9 kilometri ce duc spre lac. Pentru a vizita Sfânta Ana călătorul motorizat poate alege între două variante de parcare. Una costă 20 de lei și este foarte aproape de lac, iar cealaltă costă 10 lei și e cu un kilometru și jumătate mai în vârful dealului. Până jos însă călătorul poate profita de două chestii interesante. Unul din ele e un punct panoramic, amenajat special pentru a-i oferi o vedere spre lac pe deasupra vârfurilor copacilor. Al doilea e un loc de dat cu nasul, dacă e înfundat cu atât mai bine. În parapetul drumului au fost lăsate câteva găuri, marcate corespunzător, prin care ies emanațiile gazoase ale Muntelui Puturosu (sau Puciosu) dovadă că ne aflăm pe un vechi vulcan. Dacă amușini în găurile respective te lămurești. Pișcă rău.

Lacul Sfânta Ana e minunat toamna. Pădurea multicoloră ce-l înconjoară își reflectă frumusețea în apele lui liniștite. N-am rezistat și am făcut o plimbare în jurul lui, țăcănind într-una din butonul declanșator al aparatului foto. Nici aici n-am scăpat de amenițarea urșilor. După spusele celor ce au grijă de rezervație, sunt prin preajmă trei ursoaice cu pui. Dar sunt mult mai binecrescute decât suratele lor din Bucegi, nu vin la cerșit mâncare. Dealtfel nici nu ar găsi mare lucru. E curățenie bec în toată rezervația. Gunoaiele sunt strânse cu meticulozitate, coșurile de gunoi golite. E bine atât pentru turiști cât și pentru urși. Dacă urșii s-ar obișnui cu oamenii și-ar ataca Doamne ferește pe cineva, tot ei ar fi învinuiți și omorâți. Și-ar fi păcat.

2014-10-12 429 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 430 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 433 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 434 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 438 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 439 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 456 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 464 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 476 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 487 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 489 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 500 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 509 Lacul Sfânta Ana

2014-10-12 528 Lacul Sfânta Ana
Loc de dat cu nasul
2014-10-12 529 Lacul Sfânta Ana
O privire din punctul panoramic

M-am mai ales cu niște noutăți în excursia asta, două dintr-o lovitură. Mi-am îmbunătățit vocabularul cu un cuvânt nou și am vizitat un obiectiv turistic mai puțin cunoscut, dar interesant. Tinov înseamnă conform DEX mlaștină oligotrofă, adică săracă în substanțe minerale și nutritive. Nu cunoșteam cuvântul, recunosc. Nu departe de locul de parcare din vârful dealului se află tinovul Mohoș. De obicei e vizitat doar cu ghid, dar se pare că am prezentat încredere și mi s-a permis să-i fac o vizită neînsoțită, după ce am cumpărat un pliant de 5 lei. Interesant bilet de intrare și instructiv pe deasupra. Am promis să urmez cărarea construită din podețe de lemn, ca să nu mă rătăcesc și să nu mă afund în mlaștină. Nu, nu e chiar așa de mare primejdia, riscam doar să mă murdăresc nu să mă înec.

Tinovul Mohoș a fost fratele mai mare a lacului Sfânta Ana. Se spune că pe vremuri el era singurul crater vulcanic transformat în lac din Carpații Orientali. Dar vulcanul ce mocnea în adâncime a mai strănutat o dată printr-o altă nară. Toată cenușa aruncată atunci în aer s-a depus în vechiul lac, acoperindu-l aproape în întregime. În noul crater s-a adunat cu timpul apă din precipitații și astfel a apărut Sfânta Ana. Mohoș însă s-a transformat într-un lac cu mușchi. Vegetația atotputernică a reușit să pună încetul cu încetul stăpânire pe lac. Cresc aici, conform pliantului primit, peste 20 de specii și varietăți de mușchi de turbă și tot felul de specii rare de plante, printre care și una carnivoră (din păcate eu nu am găsit-o).  Dar cel mai mult mi-au plăcut pinii și mestecenii pitici. Datorită solului nu prea bogat, rămân mititei și simpatici.

2014-10-12 541 Tinovul Mohoș
La intrarea în Tinovul Mohoș

 

2014-10-12 545 Tinovul Mohoș
Mai sunt câteva ochiuri mici de apă printre atâtea specii de mușchi.
2014-10-12 550 Tinovul Mohoș
Câțiva pini pitici.
2014-10-12 554 Tinovul Mohoș
Mușchi și iar mușchi
2014-10-12 566 Tinovul Mohoș
Pe cărare
2014-10-12 568 Tinovul Mohoș
La ieșire m-a întâmpinat pădurea cea adevărată cu pomii ei cei falnici.
2014-10-12 575 Tinovul Mohoș
Ce bună e leneveala la umbra generoasă a acestui copac bâtrân.

2014-10-12 579 Tinovul Mohoș

2014-10-12 589 Tinovul Mohoș

Ca toate lucrurile frumoase din viața asta, excursia mea din secuime se apropia de sfârșit cu o repeziciune mult mai mare decât mi-aș fi dorit. Venise din păcate timpul s-o iau din loc. Mă aștepta drumul de întoarcere acasă și apoi altă săptămână de muncă. Să vedem ce planuri coc pentru următorul weekend.

Despre AncaHM Articolele 562
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.