Bucuresti - Centrul Vechi iarna

Tot hoinăreală se cheamă și când vii acasă seara de la serviciu într-o plimbare de un ceas, pe jos nu cu mașina sau metroul, pe străduțe mai puțin aglomerate ( dacă le poți găsi ). Sunt locuri pe care le străbați zi de zi, dar nu le vezi cu adevărat niciodata pentru că mintea iți e in altă parte, la problemele pe care tocmai le-ai lăsat în urmă sau la cele ce te așteaptă acasă.

Din când în când însă, orașul își schimbă înfățișarea, ca într-o poveste cu prinți si broscoi, și-ți atrage atenția asupra frumuseții lui ascunse. Doar pentru scurt timp din păcate, apoi orașul își reia infățișarea monotona, cenușie de zi cu zi. In viața reală invinge broscoiul, prințul îl zărim mai rar.

Am trăit un astfel de moment magic, iarna, in Cartierul Vechi al Bucureștiului. Când îmi amintesc de acest loc îmi vin în minte doar straduțele împânzite cu mese si puhoiul de lume ce se invârte printre ele.
Acum era altfel. Puținii trecători zgribuliți treaceau grăbiți pe străduțele albe, adormite și scăldate în lumina blândă a lampadarelor.