Nu mai încape nici o îndoială. A sosit , în sfârșit, primăvara pe strada noastră. A cam întârziat o săptămână, e capricioasă și ne poartă cu umbrelele după noi, dar e aici. Mugurii copacilor pocnesc, magnoliile stau să înflorească, păsările își ascut glasurile și se pregătesc de făcut curățenie prin cuiburi. Așteptăm sărbătoarea Învierii.
Verde crud, verde crud …
Mugur alb, și roz și pur,
Vis de-albastru și de-azur,
Te mai văd, te mai aud!
– George Bacovia –
Primăvară din ce rai,
Nevisat de pământeni,
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri și poeni?
Pogorâtă pe pământ
În mătăsuri lungi de vânt,
Lași în urmă pe câmpii,
Galbeni vii de păpădii,
Bălți albastre și-nsorite
De omăt topit abia,
Și pe dealuri mucezite
Arături de catifea.
– George Topârceanu-
Îngânând prin văi tăria
sună ramul, sună glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.
Prinşi de duhul înverzirii
prin grădini ne-nsufleţim.
Pe măsura-naltă-a firii
gândul ni-l dezmărginim.
Ce-am uitat aprindem iară.
Sub veşminte ne ghicim.
Căutăm în primăvară
un tărîm ce-l bănuim.
Căutăm pămîntul unde
mitic să ne-alcătuim,
ochi ca oameni să deschidem,
dar ca pomii să-nflorim.
-Lucian Blaga-
În azur se simt întoarceri.
Vânăt fum de vreascuri ude
S-a întins în tot oraşul.
Undeva un zbor se-aude.
Sus cocorii desfăşoară
Ieroglife din Egipet.
Dacă tâlcul l-am pricepe
Inima ar da un ţipăt.
În copaci prin vechi coroane
Seve urcă în artere:
S-ar părea că-n ţevi de orgă
Suie slavă de-nviere.
Muguri fragezi sfarmă scoarţa,
Solzi şi platoşe, găoace.
Grav miracolul ne miră
Cum începe, cum se face.
Fiece sămînţă-nalţă
De pe un mormînt o piatră.
Suferinţa are-un cîntec
Şi nădejdea are-o vatră.
-Lucian Blaga-
Fii primul care comentează