Palatul Drottningholm
jurnal suedez - capitolul 2

Duminică dimineața ne-am dus până la Palatul Drottningholm, reședința oficială a actualei familii regale a Suediei. Am plecat la drum tot cu vaporașul, la 10:30, cu prima cursă ce pornea de pe cheiurile de lângă Primărie.  Griji administrative n-aveam, atât intrarea la Palat cât și drumul dus-întors au fost acoperite de Stockholm Pass-ul din dotare. Drumul până acolo a durat în jur de o oră. De data aceasta nu ne-a mai susurat nimeni povești la ureche. Cine era curios putea lua un pliant pe vas în care era indicat traseul de pe lacul Mälaren și punctele de interes ce puteau fi zărite pe țărm de-a lungul drumului.

Palatul Drottningholm e construit în localitatea cu același nume, pe insulița Lovön a lacului Mälaren iar numele lui înseamnă de fapt Insula Reginei. În prima lui variantă a fost ridicat de regele Ioan al III-lea pentru soția lui Katarina Jagellon, în anul 1580. Din varianta aceea de castel n-a mai rămas nimic, a pierit în flăcări în anul 1661. Reconstrucția a început imediat, în anul 1662, la ordinele unei alte regine, Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp, pe vremea când era regentă. O a treia regină , Louisa Ulrika de Prusia, i-a desăvârșit interiorul, dându-i o ornamentație rococo. Tot ea a refăcut teatrul aflat într-o clădire din apropierea palatului. În secolul al 17-lea, castelul a folosit drept reședință de vară pentru regii Suediei.

În zilele noastre castelul încearcă să-și păstreze imaginea din acea epocă de glorie. Se laudă c-ar fi
„cel mai bine conservat castel regal construit în anii 1600 în Suedia și, în același timp, este reprezentativ pentru toată arhitectura europeană a perioadei.”

Pe noi ne-a impresionat mai mult pe dinafară decât pe dinăuntru. E o clădire elegantă și frumoasă, nici prea mare nici prea mică, așezată chiar pe malul lacului. Interioarele nu ni s-au părut la fel de spectaculoase ca cele de prin alte palate pe care le-am vizitat ( de exemplu cele franțuzești ). O fi de vină vestita moderație a suedezilor care nu cruță nici capetele încoronate? Cel mai mult mi-a plăcut biblioteca Louisei Ulrika, era atât de luminoasă. În cazul ei nu cred că a fost vorba de moderație. Se povestește că această regină s-a împăcat cu greu cu limitările impuse monarhiei de către parlament. A încercat și o revoltă împotriva lui, dar nu i-a reușit. De, era frumoasă, deșteaptă, prusacă, sora lui Frederic cel Mare al Prusiei și-și dorea o domnie absolutistă, asemenea confraților săi într-ale monarhiilor europene din acele timpuri.

În holul de la intrare
Dormitorul lui Hedwig Eleonora
Biblioteca Louisei Ulrika

După ce-am terminat vizita la palat ne-am afundat în grădinile ce se întind nesfârșite parcă în spatele lui. Prima este barocă, pieptănată toată, trasă cu rigla și compasul. În spatele ei se îmbârligă un mic labirint din boscheți verzi presărat cu statui albe. Iar apoi se lăfăie o grădină englezească. La ora vizitei noastre în acea grădină era agitație mare, tocmai era în desfășurare un concurs de alergare. Nu ne-am alăturat lor, am căutat doar Pavilionul Chinezesc.

Fântâna lui Hercule din grădinile baroce

Prin labirint

Simpatic mi s-a părut acest pavilion. E roz-bombon, presărat cu alb și auriu și stă cocoțat pe-un mic delușor în mijloc de codru des. În interior are camere rotunjoare și colorate în diverse culori, o cameră roșie, una verde, alta albastră. Bineînțeles e ticsit cu tot soiul de chinezării de soi, porțelanuri, mobile, lampadare, … Se povestește că acest pavilion a fost un dar primit de Louisa Ulrika de la soțul ei cu ocazia zilei sale de naștere din anul 1753. Era pe vremea infloritoare a Companiilor Indiilor de Est când poveștile Extremului Orient începeau să înflăcăreze imaginația Europei, când băutul ceaiului începea să devină o modă.

Pavilionul chinezesc

În grădina englezească

Am obosit învârtindu-ne prin grădinile Palatului Drottningholm, ele ne-au plăcut cel mai mult, în special grădina englezească. Singurul inconvenient a fost că lipsea de-aici cu desăvârșie briza aceea plăcută ce bătea în Stockholm. Aerul stătea pe loc, era cald iar noi ne-am amintit de canicula din București. Așa că n-am rezistat prea mult, ne-am îmbarcat pe vaporaș și ne-am întors pe țărmurile Mării Baltice.

Am ajuns în oraș pe la ora trei. Tocmai la timp pentru a vizita și Palatul Regal din Stockholm, dacă tot eram la acest capitol.

Despre AncaHM Articolele 560
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.