Am vrut neaparat să ajung la Petra. Planul meu era să atac problema de la sud, să fac un sejur la Taba, în Egipt, la mare printre pești și corali, iar de acolo să fac o excursie până în Wadi Rum și Petra. Cum mama dorea neaparat să meargă în Israel, într-un tur organizat care să o ducă pe la toate locurile de care citise atât de multe lucruri și cum exista o ofertă pe piață ce le cuprindea pe amândouă, ne-am zis că acu e momentul, hai să pornim la drum, să împăcăm și capra și varza. Am fost plecate opt zile care parcă s-au dilatat în opt săptămâni. Am vizitat o mulțime de locuri și am învățat foarte multe lucruri noi de care nu știam nimic la plecare.
O noutate absolută a fost, pentru amândouă, orașul antic Gerasa din actualul Jerash ( citește Geraș ) în Iordania. Polisul a fost construit de urmașii lui Alexandru Macedon în jurul anului 300 îHr, dar și-a trăit perioada de glorie în perioada stăpânirii romane între anii 63 îHr și până pe la anul 600 dHr când a fost cucerit și distrus de perși. Un cutremur devastator l-a scos de pe hartă în anul 749 dHr. De atunci a stat ascuns sub nisipul uscat al deșertului, ce și-a făcut datoria de a-l conserva foarte bine, până în anul 1806 când un orientalist german l-a readus la lumină. Astăzi când boala turismului a pus stăpânire pe omenire, este al doilea punct de interes al Iordaniei, după Petra.
Iată și traseul nostru.
Am intrat triumfători pe sub arcul lui Hadrian. Împăratul, care era și el un călător neobosit ( se știe că nu prea-i plăcea să stea în Roma ) , a vizitat orașul în anul 129-130 dHr. Arcul a fost construit de locuitorii orașului pentru a-l întâmpina cum se cuvine pe stăpânul lumii.
Imediat după ce-am trecut de arc am intrat în hipodrom. Nu a rămas mare lucru din locurile spectatorilor însă arena este funcțională. Am înțeles că se fac câteodată demostrații de curse cu care, cam ca pe vremea romanilor. Noi n-am avut parte de spectacol.
Ne-am continuat drumul de-a lungul hipodromului până la poarta de intrare din sud, pe sub ziduri, până în marele forum oval, înconjurat de colonade.
De aici ghidul nostru iordanian – care, în paranteză fie spus, vorbea foarte bine românește pentru ca era pe jumătate român, după mamă – ne-a condus către templul lui Jupiter și amfiteatru. In Jerash se organizează în fiecare vară un festival de muzică, dans și poezie, iar amfiteatrul, foarte bine conservat, e o gazdă bună.
Ca să ne demonstreze minunata acustică a amfiteatrului, doi arabi ne-au cântat la cimpoi și tobă un imn scoțian. Probabil le-au rămas dragi englezii lui Lawrence al Arabiei.
Am continuat vizita cu templul lui Artemis, aflat pe o mica acropolă și ne-am întors în Forum pe cardo – principala arteră nord-sud al oricărui oraș roman, printre șiruri de coloane corintice.
Cam asta a fost tot. Plimbarea noastră prin Gerasa a durat mai bine de două ore, orașul este foarte mare. Ne-am urcat apoi în autocar pentru a merge în Philadelphia ( Amman-ul de astăzi ) un alt oras al Decapolisului roman de acum 2000 de ani, cele zece orașe de pe granița estică a Imperiului.
Fii primul care comentează