Astăzi de dimineață mi s-a făcut dor de copilărie. Mi s-a făcut dor de gospodăria bunicilor, de cățelul Mișulică, de vițelul Vasilică, de purcelul Agamiță și de Găina cea Blondă. De Negruța care ne dădea câte două găleți de lapte pe zi, până și de Domnul Gânsac care mă ciupea de picioare. Ce bine mai era atunci. Ce lume bogată în întâmpări interesante, de libertate. Ce bine era cănd ieșeai pe ușa casei și erai întâmpinat de o mulțime de prieteni necuvântători.
Cum ziceam, m-a apucat o nostalgie mare de tot după verile de demult și, pentru a o potoli, m-am transformat într-un copil și am mers la Ferma Animalelor din Pantelimon. Dacă aveam înălțimea și greutatea potrivite, mai mai că mă luam la întrecere cu piticii ce i-am întâlnit acolo.
Ce-aș fi putut face? O grămadă de lucruri interesante. In primul rând să mă joc în multele leagăne, tobogane din spațiul verde al fermei. Hm… nu prea interesant, mai sunt de-astea și prin parcuri. Dar să călăresc un ponei nu e de ici de colo.
Dacă totuși n-aș fi avut curajul să încalec un ponei adevărat, aș fi putut să încerc un mic rodeo pe căluți de cauciuc.
Ia te uită. Și căluții ăștia sunt nărăvași și aruncă neatenții din șa.
Să țopăi pe perna elastică. Mare înghesuială aici.
Mai bine ceva mult mai primejdios. O tiroliană.
Sau poate să-mi dovedesc talentul artistic la colorat și să-mi expun capodoperele în expoziție.
Sau să plec acasă cu un animăluț de lut colorat de mâna mea.
Dar cel mai interesant și mai interesant a fost să trec de la un țarc la altul, să scarpin între urechi tot felul de animăluțe, unele mai simpatice decât altele și să văd cum omuleții de la oraș, crescuți între betoane, calculatoare și televizor, se bucură la vederea ființelor din carne și oase.
De la cei ce nu iubesc animalele îmi iau rămas bun pentru că urmează un șir lung de fotografii cu rezidenții Fermei Animalelor. Pe ceilalți îi invit să privească imaginile și îi îndemn să-și facă timp să facă o vizită la fermă, nu e departe. Oricine ce-ar zice, realitatea cea adevărată este, ca să zic așa, cea trăită pe viu nu cea virtuală din calculatoare, televizoare sau cărți.
PS. Am un singur regret în urma vizitei de azi. Trebuia sa vin aprovizionată cu morcovi, mere, varză sau alte bunătăți. Tare le-aș fi dat și eu de ronțăit poneilor, iezilor și iepurașilor. Data viitoare vin pregătită.
Fii primul care comentează