Am trecut de multe ori prin aeroportul din Doha și mi-am omorât ceva timp aici în așteptarea următorului avion care să mă ducă spre alte colțuri de lume. Dar nu am ieșit niciodată în oraș, până acum, cu prilejul zborului spre Beijing. De data asta am avut o escală de 11 ore și ca s-o mai scurtez puțin am zis c-ar trebui să profit de oferta companiei Discover Qatar.
Compania aceasta oferă tuturor clienților Qatar Airways care au un timp de tranzit de 8 ore sau mai mult, contra cost, posibilitatea de-a face unul din următoarele tururi:
- Discover Doha – un tur de trei ore ce se face cu autocarul și care te duce în următoarele locuri: Corniche, Muzeul de Artă Islamică, Portul Dhow, Satul Cultural Katara și Souq-ul Waqif.
- Discover the Desert and Inland Sea – un tur privat de patru ore la marea interioară Khor al Adaid, pentru a vedea cum deșertul arab se întâlnește cu marea azurie .
Primul era tentant, al doilea mai puțin.
Turul la care am participat eu a început la ora șapte seara și s-a încheiat la zece așa c-am văzut Doha doar la lumina reflectoarelor. La el au participat mușterii de toate neamurile, europeni, asiatici, americani. Ghid ne-a fost Paola o italiancă ce venise în Doha în urmă cu un an și ceva. Șofer ne-a fost un indian al cărui nume nu l-am reținut. Erau și ei doi dintre cei 88,4% de străini ce locuiesc și muncesc în acest stat și care-l fac să funcționeze. Paola n-a reușit să mă convingă că-i place prea mult în Qatar deși nu s-a plâns decât de căldura insuportabilă din timpul verii. Ne-a și spus că dacă ne mai trece prin cap să revenim vreodată în Doha să nu carecumva s-o facem în perioada mai-septembrie că ne vom coace sigur.
Turul nostru a avut trei opriri. Prima s-a petrecut pe Corniche, promenada de 7km ce se întinde de-a lungul golfului West Bay. A doua a fost mai lungă și ne-a dus prin Satul Cultural Katara unde am văzut două moschei și un teatru în aer liber. A treia a fost într-un souk (adică bazar) tradițional în arhitectură dar modern în construcție, ca să ne cumpărăm (vorba Paolei) magneți sau să testăm o cafea.
Și cam atât. La sfârșit am fost invitați să ne dăm cu părerea despre ce ne-a plăcut mai mult. Am fost de acord cu alegerea Paolei pentru care No.1 este piața cu aer condiționat exterior, ce sufla printre pietrele pavajului. Nu știam că există o trăznaie de acest fel pe lumea asta.
Și dacă tot am povestit despre Doda trebuie musai să pomenesc și de mica grădină botanică de la capătul terminalului C. În preajma ei se găsea poarta de îmbarcare pentru zborul spre București. Din holul central trebuie să mergi mult și bine până să ajungi la ea (sau iei un trenuleț pentru o bucată de drum) dar ce plăcere să găsești un mic părculeț la capătul lui.
Cam atât despre Doha. Sper c-am să mai trec prin aeroportul ei dar nu sunt convinsă c-aș mai vrea escale lungi.
Fii primul care comentează