
România a câștigat primul război mondial, pe al doilea l-a pierdut. Din primul război mondial România a ieșit „dodoloață” dublându-și teritoriul și populația. După al doilea, a pierdut Basarabia, jumătate din Bucovina și Dobrogea de Sud și s-a procopsit cu un regim politic pe care românii nu l-au dorit. Învingătorii sunt mândri, doresc să-și cânte cu glas tare victoria, învinșii stau cu capul plecat.
Diferența dintre România de la 1918 și cea din 1945 se vede și după cum și-a cinstit oștenii căzuți în bătălie. Există nenumărate monumente comemorative, în foarte multe localități din jurul arcului carpatic, menite să ne amintească faptele și jertfa celor ce au luptat în primul război mondial. Există și mari mausolee în care supraviețuitorii au adunat de pe toate câmpurile de bătălie trupurile camarazilor căzuți, strângându-i laolaltă pentru a-i putea omagia cum se cuvine.
Unde sunt mausoleele celor morți în al doilea război mondial? O fi existând oare pe la Stalingrad sau în Munții Tatra o cruce măcar care să-i amintească?
Între anii 1920 și 1930 s-au construit în România numeroase monumente. Să vă spun și eu două vorbe despre cele pe care le-am vizitat.
Crucea Eroilor de pe Caraiman
Cred că sunt puțini români care nu au văzut-o. Oricine trece din Muntenia spre Brașov o poate admira cum străjuiește valea Prahovei. La vremea când a fost înălțată (1926-1928) era cea mai mare construcție metalică din Europa construită la o așa altitudine (2291m).Cu puțin efort se poate admira și de aproape. De la Babele există un traseu marcat, de o oră și jumătate care duce la picioarele crucii.
Mausoleul de la Mărășești
Mausoleul se găsește la intrarea în localitatea Mărășești pe drumul principal ce leagă Bucureștiul de Moldova. Multă lume trece, dar câți se opresc să-l viziteze ?
Construcția lui a durat 12 ani din 1924 până în 1936 și este una dintre cele mai impunătoare construcții de acest fel din Europa. A fost ridicat pe locul bătăliei ce s-a dat aici în 1917, pentru apărarea porților Moldovei, ultima fărâmă de țară ce ne rămăsese. Au murit atunci 21.000 de soldați români și 480 ofițeri.
Au fost aduse în acest mausoleu rămășițele a 5.073 de soldați și ofițeri și au fost depuse în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune. In mijloc se află mormântul generalului de divizie Eremia Grigorescu, comandantul Armatei I , învingătorul de la Mărășești, cel ce a spus vorbele rămase în istorie, „Pe aici nu se trece”.


fata de 12 ani ce a avut curajul să se urce în nucul din spatele casei
pentru a da informații soldaților români despre înaintarea trupelor germane.
A fost doborâtă de un lunetist.
Mausoleul de la Mărăști
Construcția a început în anul 1928 la inițiativa câtorva generali și ofițeri ai Armatei a II-a, cea care a luptat aici în vara anului 1917. Criptele adăpostesc osemintele soldaților căzuți și sarcofagele mai multor generali ai Armatei a II-a : Alexandru Averescu, Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu. Eu nu am reușit să le văd. Era închis peste tot și nu era nimeni în preajmă. Pentru a mă putea apropia de mausoleu a trebuit să sar gardul. Așa am văzut măcar cele două basoreliefuri ce încadrează plăcile de marmură pe care sunt înscrise numele regimentelor și a ostașilor ce au luptat aici și bustul generalului Averescu.
Mausoleul de la Soveja
Dacă urmați același drum ajungeți în Soveja, capăt de drum. Veți găsi și aici un mic mausoleu, ce adăpostește rămășițele a 2.000 de ostași căzuți în primul război mondial. Pe plăcile de marmură din fața criptelor sunt înșirate numele soldaților identificați.
Pe alte două plăci de marmură sunt scrise următoarele :
„Ostaşi ce-aţi căzut pentru ţară,
Viteji ai credinţei, soldaţi,
Oriunde-n morminte voi staţi,
Vă fie ţărâna uşoară !”
„Cei ce căzut-au pentru ţară,
Pe lanul câmpului bogat,
Jertfind o întreagă primăvară,
Nu au murit, ci au înviat”.
La Soveja am avut mai mult noroc, era deschis, am putut intra si vizita.
Mausoleul de la Mateiaș
Într-un alt colț de țară, pe culoarul Rucăr-Bran, în comuna Valea Mare – Pravăț, lângă Dragoslavele, se află mausoleul de la Mateiaș. Construcția a fost ridicată între anii 1928-1935 și adăpostește osemintele a 2.300 militari români în 31 de cripte. Aici, pe muntele Mateiaş, au luptat Grupul de armate Nămăieşti, compus din diviziile 22 şi a 12-a Infanterie. Aici au rezistat în faţa unui inamic mai puternic și i-a oprit înaintarea spre capitala țării. Datorită cedării frontului pe Jiu, au primit ordin să se retragă.
Dacă aveți timp, intrați și vizitați diorama amenajată într-o încăpere a muzeului. Este reprezentat un post de comandă iar efectele vizuale și sonore sunt menite să trimită vizitatorul pe câmpul de bătălie din 1916. Cu toate că înregistrările sunt vechi, mi-a trecut un fior pe șira spinării. Bine că nu ne-a fost dat să trăim în vreme de război.
Monumentele acestea sunt, din păcate, într-o stare de degradare care nu ne face cinste.
Încă avem în noi sufletul învinsului, nu ne-am regăsit mândria, nu avem atitudinea unui popor puternic.
Monumentele din Vrancea au fost renovate in totalitate.
Mulțumesc pentru pont. Am să mai trec pe-acolo negreșit.